Afară bătea vântul, dar gerul se mai potolise. La câțiva metri, în josul străzii, se afla o mică Platz unde o cafenea scosese câteva mese afară. Berg arătă spre un loc gol.
— Ce-ar fi să ne așezăm aici?
— Va trebui să comandăm cafea, bombăni Storf.
Berg se așeză.
— Fac eu cinste.
— Atunci nu mă plâng.
VP - 62
Storf trase un scaun.
— N-ar fi mai bine să mergem înăuntru?
— Cred că e mai puțină lume aici.
Berg privi în jur. Mica piață se afla peste drum de o grădină publică.
Copacii erau încă pleșuvi, dar pe straturile de flori fuseseră plantate lalele.
— Bea ceva cald dacă ți-e frig.
Își frecă mâinile.
— Și ție ți-e frig, îi atrase Storf atenția. Ar fi trebuit să așteptăm la Das Kellnerhaus până pleca mulțimea.
— Imposibil, Ulrich, locul e tot timpul plin. Cel puțin aici nu trebuie să
respirăm putoarea de râgâieli și pârțuri.
Storf se zbârli.
— Axel, dacă ai nevoie de intelectuali efeminați, du-te la un Kabarett din Berlin și bea absint. Berăriile din München sunt doar pentru bărbați adevărați – din cei care mănâncă, râgâie, trag bășini și fut.
— Și porcii mănâncă, râgâie, trag bășini și fut.
— Asta ar putea explica de ce mâncăm atâta carne de porc, spuse Müller râzând.
— Nu e nimic rău în a face și duș din când în când, spuse Berg.
— Da, ar fi bine, într-adevăr, Axel, spuse Storf. Să faci duș pe vreme rece și să faci pneumonie. Unii dintre noi nu au canalizare.
— Și-apoi, cine transpiră iarna? adăugă Müller.
— Nasul îmi spune că există mulți oameni care transpiră iarna.
Berg își ridică gulerul de la haină.
— E mai bine să rabzi un pic de frig decât să suporți duhoarea de corpuri transpirate și tutun.
— Ești prea delicat pentru orașul ăsta, comentă Storf. Cămășile Brune o să te mănânce de viu.
— Cămășile Brune nu sunt decât niște delincvenți.
— De ce oi fi vrând să te consideri cosmopolit este peste puterea mea de înțelegere.
Storf ridică din umeri.
— Să fii asociat cu soiul acela de oameni.
— Vrei să spui cu evreii?
— Evreii, comuniștii, intelectualii. Sunt subversivi. Axel, în climatul ăsta nu e bine să fii asociat cu subversivii.
— Sunt considerat subversiv pentru că nu mă alătur unei bande de huligani…
— Ssst…
Müller îi făcu semn să tacă:
VP - 63
— Cartierul Giesing e domeniul lor.
— Atunci de ce venim aici? se plânse Berg. E periculos, duhnește a gunoi și a balegă de cal și Austriacul are spioni care-ți suflă în ceafă.
