— Și unde sugerezi tu să mergem, Axel? întrebă Müller. Nevestele noastre n-au așa de mulți bani.
— Mintea ta zburdalnică exagerează substanțial situația mea financiară.
Storf comentă:
— Ai un apartament cu trei camere, ai canalizare, ai curent electric și locuiești într-o clădire încălzită. Asta înseamnă bogat după capetele noastre.
Berg își dădu ochii peste cap.
— Hai să comandăm.
Făcu semn ospătăriței, o femeie masivă, plictisită, cu șorț albastru.
Comandă cafele pentru toți trei și o farfurie cu fursecuri.
Dar Storf nu voia să pună capăt discuției.
— De ce insiști să iei apărarea degeneraților?
— Nu iau apărarea degeneraților. Apăr intelectualitatea. Nu e nimic degenerat în a avea școală.
— Doar că toate universitățile sunt pline de jidani.
— Au școală.
— Sunt subversivi.
Müller începea să se înfurie.
— De ce-ți plac ție așa mult cei care fură de la bunii cetățeni germani, Axel?
— Întreabă-l despre o anumită domnișoară, Georg, cu o certă putere de convingere subversivă, interveni Ulrich cu vocea joasă.
— Măi!
Berg făcu un gest amenințător cu degetul către Storf:
— Asta-i prea de tot!
Ulrich își dădu seama că sărise calul. Ridică mâinile ca pentru a se apăra.
Zâmbetul lui Müller se transformă într-un rânjet larg.
— Aha… așa măcar e de-nțeles. E greu să reziști pisicuței, ori de unde ar proveni. Trebuie să-mi spui cine este, altfel mă duc și te torn soției.
— Ar fi o prostie, Georg, răspunse Berg neliniștit. Cunosc cel puțin două
Fräulein „profesioniste” care te toacă de bani.
— Văd că împărțim aceleași femei.
— Nu tocmai.
— Da, asta-i drept. Nici măcar eu nu m-aș înjosi să regulez o jidancă.
— Cred că ai face-o dacă ai vedea-o pe asta.
Storf se făcu că nu observă privirea încruntată a lui Berg.
— Încerc doar să te apăr, Inspektor.
VP - 64
— Of, Axel, te rog! spuse Müller. Nu căuta să dai impresia că o iubești. Nu-i bine să te îndrăgostești de târfe.
— Mai ales de târfe evreice subversive, adăugă Storf. Următorul lucru pe care-l va face va fi să înceapă să vorbească despre revoluție.
Din fericire, ospătărița se întoarse cu trei cești de cafea și cu o tavă de prăjituri. Berg luă o prăjitură cu mac și mușcă din ea, mestecând încet în timp ce se gândea cum să dezamorseze situația. Ar fi vrut să le tragă pumni la amândoi, dar era mai bine să se controleze în vremurile acestea nesigure.
— Sunt protector cu bunurile mele, inclusiv cu târfele, se strădui să
spună. Mai ales cu una așa de tânără.
Storf izbucni într-un râs vulgar.
— Da, femeile se ofilesc repede. Și cam ce vârsta are? Cincisprezece?
Șaisprezece?
