— Există un martor care se pare că a văzut-o pe Anna noaptea trecută cu un bărbat. Păreau intimi.
Müller mârâi.
— Cu atâtea neveste care calcă strâmb, e oare de mirare că noi, bărbații germani, căutăm alte femei să ne consoleze?
— Se poate să ne rezumăm la discuția despre Anna Gross, vă rog?
Reușind în sfârșit să le capteze atenția, Berg le vorbi despre întâlnirea lui cu Gerhart Leit, apoi le arătă schița cu tovarășul-fantomă al Annei. Cei doi o studiară cu seriozitate.
Berg spuse:
— Pare cunoscut, nu-i așa?
— E o figură comună, spuse Storf.
Era adevărat. Berg continuă:
VP - 66
— Ca să răspund întrebării tale, Ulrich, legată de cum a putut să scape neobservată de soțul ei… ce spui de un somnifer în ceaiul sau în băutura lui de seară?
Storf spuse:
— Doar că s-a dus la culcare înaintea lui.
— Evident că nu a rămas în pat, zise Müller.
— Un servitor de încredere ar fi putut turna ceva în băutura soțului, răspunse Berg. După ce Herr Gross ar fi căzut într-un somn adânc, servitorul ar fi putut-o informa pe Anna Gross că putea să iasă.
— Recunosc că e posibil, spuse Müller.
— Mă duc înapoi acasă la Herr Gross, anunță Berg. Cred că o să-mi fie de folos dacă vorbesc cu menajera. De obicei menajera e cea care știe dacă
stăpâna are acces la laudanum sau la alt somnifer.
Cei trei își băură cafelele.
Müller spuse:
— Ai de gând să-i arăți lui Herr Gross desenul tău?
— N-o să facă altceva decât să nege că l-ar cunoaște pe bărbat, răspunse Berg. Menajera e cu totul altă poveste. Mai ales că e femeie. Ele sunt mai cooperante cu poliția, nu-i așa?
Își verifică ceasul de buzunar și se încruntă. Trecuse de ora două.
— Vorbim prea mult despre prostii. Herr Gross este cu Volker s-o identifice pe Anna. Nu voi ajunge înaintea lui.
— Atunci du-te mâine dimineață, sugeră Müller. O să ai mintea mai limpede după o noapte bună de somn.
— Dar Gross va fi toată ziua acasă cu organizarea funeraliilor. Trebuie să
vorbesc cu menajera când el e plecat.
Storf spuse:
— Trebuie să cauți o ocazie, Axel. Sunt sigur că jidanul are afaceri de rezolvat. Ai răbdare.
Müller întrebă:
— Și cum o s-o faci pe menajera Annei să vorbească despre probleme așa de intime?
— Dragul meu Georg, nu vorbești de la început despre probleme intime, ajungi la ele numai după ce ai fermecat îndeajuns persoana în cauză.
— Și dacă farmecul nu e de ajuns, Axel?
— Se știe că mulți angajați ai poliției din München nu doar simpatizează
cu Austriacul, ci îi cunosc și metodele barbare.
Berg puse desenul înapoi în buzunar.
— Amenințarea cu o noapte în pușcărie e de ajuns pentru a deschide și gura cea mai încleștată.
VP - 67
UNSPREZECE
Când Berg se întoarse la secția de poliție de pe Ett Strasse, tocmai trecuse de trei. Două plicuri cu timbre oficiale îl așteptau deja pe birou. Oare nu spunea aceasta totul despre eficiența germană?!
