Margot își trase și celălalt ciorap și îl agăță de portjartier. Apoi își trase rochia peste cap.
— Nu ești fericit cu ceea ce avem?
— Desigur că sunt fericit. Ești atât de frumoasă, Margot. Meriți mai mult.
— Ești îndrăgostit de tinerețea mea, nu de mine.
— Nu-i adevărat. Dacă ar fi vorba doar de tinerețe, crezi că m-aș încurca la întâmplare cu o evreică?
— Eu sunt mai ieftină decât tinerele târfe creștine.
— Încetează, Margot, tu nu ești o târfă.
— Întreab-o pe mama. Ea e de altă părere.
Berg o privi mirat.
— Mama ta știe?
— Bineînțeles că știe, toată lumea știe. Nu fi naiv.
El se uită mirat la ea.
Margot se enervă.
— Axel, nu poți continua să vii la mine la fabrică fără să provoci suspiciune.
Își scoase o perie și începu să-și pieptene părul cârlionțat.
VP - 71
— Mama e foarte supărată din cauza asta. Îmi spune că așa nu voi putea niciodată să mă mărit. Care tânăr evreu ar accepta o fată mușcată de un șarpe necircumcis?
Berg tresări la vorbele ei.
— Trebuie să plec.
— Și eu.
El însă nu se mișcă din loc. Continuă să șadă pe marginea patului. Își puse mâna pe frunte și își masă tâmplele. După câteva minute, Margot se așeză și ea alături, trupul ei subțire mirosind încă a sex.
— Nu fi supărat.
— Mama ta are dreptate.
O sărută pe obraji.
— Ar trebui să te măriți.
Ea se uită mirată la el.
— Ah… vrei să ne despărțim.
— Nu asta am spus.
— Atunci de ce începi să spui că trebuie să mă mărit?
Lui Berg i se strânse inima.
— Eu nu pot să-ți dăruiesc ceea ce-ți dorești.
Ea îi răspunse furioasă.
— Ce arogant. Nici măcar nu știi ce îmi doresc eu.
El nu răspunse. Poate că de fapt se înșelase tot timpul.
— Nici n-ar trebui să fii acum cu mine, spuse Margot cu răceală. Cămășile Brune sunt peste tot… mai ales în rândurile poliției.
El o privi.
— Nu mă îngrijorează.
— Ar trebui să te îngrijoreze.
Aprinse două țigări și-i dădu una lui.
— Sunt peste tot. Nu-i de mirare că naziștii au atâția adepți printre tineri.
