— Lustmord.

Berg încuviință.

— Propuneți o teorie interesantă, Herr Inspektor, că uciderea Annei l-a făcut să-și dorească să ucidă din nou, comentă Kolb cu degetul înălțat în aer.

Din nefericire, e cu totul greșită. Din observarea depunerilor de ouă de la muștele atrase de cadavru, trebuie să presupun că această Fräulein a fost ucisă întâi.

Berg clipi din ochi.

— A fost ucisă înaintea Annei Gross?

— Da, Inspektor, cu cel puțin trei zile în urmă. A trecut de stadiul de rigor mortis, lividitatea s-a instalat… iar viermii…

Kolb se așeză din nou în genunchi.

— Viermii apar când cadavrul are câteva zile. Veniți să vedeți, meine Herren.

Berg ezită o clipă, dar se aplecă să privească. Müller nu avu de ales decât să li se alăture. Kolb introduse un instrument lung într-o nară a femeii și ridică țesutul. Un ghemotoc de viermi albi ieșiră dinăuntru.

— Iată.

Tot cu acel instrument îi întredeschise buzele.

— Și aici…

VP - 91

Apoi examină urechea.

— Și aici.

— Herrjemine!

Müller se ridică tușind de două ori, înghițindu-și fierea.

— E respingător!

Kolb sări în picioare.

— Nicidecum, Inspektor Müller, e știință!

Berg se ridică brusc în picioare și simți că amețește. În ciuda gerului, începu să transpire. Nu era obișnuit să vadă un corp după moarte în detalii atât de explicite.

— Ce fel de nebun poate face așa ceva?

Kolb gândi cu voce tare.

— E ciudat, Inspektor. Dacă ucizi două femei, ești nebun. Dacă ucizi cu miile, ești un general care-și conduce trupele spre victorie.

— De când ați devenit cinic?

Müller își șterse de pe frunte picăturile de sudoare. Se simți ușurat când văzu că Berg face același lucru.

— De când naziștii au intrat iar în politică.

O altă voce interveni.

— Hitler are mulți adepți în rândurile noastre.

— Bine-ai venit, Storf, spuse Kolb.

— Te numeri printre adepții Austriacului?

Storf răspunse:

— Are anumite idei în legătură cu degenerații…

— Evrei, îl întrerupse Kolb. Evreii, boemii, homosexualii, avangardiștii…

toți cosmopoliții. Ei aduc fărădelege și dezordine.

Müller spuse:

— Spre deosebire de Cămășile Brune care nici nu se gândesc să bată

oameni bătrâni pe stradă și să vandalizeze toate berăriile din München.

— Nici eu nu-i susțin, spuse Storf. Dar le înțeleg mânia.

Berg interveni:

— Am putea lăsa la o parte politica pentru a ne ocupa de crimă? Sau…

Își ridică ochii.

— Poate ar trebui să luăm în calcul și politica. Anna Gross era o femeie pentru care politica era importantă. Avea înclinații comuniste. Poate cuiva nu i-a convenit acest lucru.

Kolb sugeră:

— Fememord?

— Nu m-am gândit în mod special la ei, dar de ce nu? răspunse Berg.

VP - 92

— Nu există nicio dovadă că această societate secretă ar exista, sublinie Storf.

Berg replică: