— Nu m-aș simți tocmai în largul meu, domnule.
— Nu-ți place compania mea, Haslinger?
— Nu are importanță ce-mi place.
— Pentru mine are.
Berg își scoase haina și i-o dădu majordomului.
VP - 78
— Te rog?
Haslinger bătu din călcâie, apoi luă haina.
— Ce doriți?
— Frau Gross avea o menajeră personală. Aș vrea să vorbesc cu ea.
— E ocupată.
— Atunci spune-i să-și întrerupă treaba. Este probabil una din ultimele persoane care au văzut-o pe Frau Gross în viață. În fond, stăpâna nu se simțise bine când s-a dus la culcare. Poate că-i dusese lui Frau Gross ceai sau biscuiți, pentru stomac.
— Și ce importanță ar avea asta?
— În primul rând, în stabilirea ordinii evenimentelor. Nu aș deranja-o, dacă n-ar fi important.
Haslinger cântări în mână haina lui Berg.
— Așteptați aici, Inspektor. Și asta înseamnă că trebuie să așteptați aici și nu în salon.
Majordomul plecă pufnind, lăsându-l pe Berg singur cu gândurile lui. Era puțin probabil ca menajera lui Frau Gross să-i fi dus ceva în seara precedentă. Frau Gross nu se simțise rău. Ieșise. Berg spera ca menajera să
știe câte ceva despre bărbatul secret. Se opri din visare văzându-l pe Haslinger că se apropie. Nu mai avea haina lui: semn că avea permisiunea să
rămână.
— Am aranjat s-o întâlniți pe Fräulein Astrid Mauer în camera lui Frau Gross. Se înțelege că e tulburată, de aceea v-aș ruga să fiți scurt.
Se uită la ghetele lui Berg și strâmbă din nas cu dispreț.
— Îmi permiteți să vi le curăț, domnule?
Aruncă o privire dalelor de marmură impecabil de curate.
— Acum? Drăguț din partea dumitale.
Berg își scoase ghetele și i le dădu majordomului, care le luă repede și grav.
— Mulțumesc anticipat.
Haslinger strâmbă din nou din nas.
— Pe aici, Herr Inspektor.
Berg se așteptase ca salonașul tinerei neveste să fie întunecat, cu mobilier greu și demodat în stil victorian. Dar, desigur, nu așa o descrisese pe Anna fratele său. Camera ei personală era în ton cu cele câteva lucruri pe care le aflase despre ea – o amatoare de Kabarett care flirtase cu comunismul.
Spațiul era avangardist și decorat cu mult bun-gust.
Tapetul de mătase avea un fond verde salvie cu ramuri de cireș înflorit, pictate de mână la intervale neregulate. Mobilierul era din lemn aurit, cu tapițerie asortată: o canapeluță, un scaun și un otoman. Tapițeria era o VP - 79
vâltoare de nuanțe de verde, oranj și auriu, de inspirație japoneză, dar executată în manieră franceză. Între două ferestre înalte se afla o comodă
bombată de palisandru vopsit, încrustată cu motive florale din ebonită
Macassar și sidef. Lucrările de artă de pe pereți includeau interpretări cubiste: o figură în verde și auriu de Aleksandr Archipenko, o xilogravură pe hârtie japoneză de Walter Dexel, un melanj de obiecte de Pablo Picasso, precum și o sferă roșie pictată pe aluminiu de Laszlo Moholy-Nagy.
În picioare lângă lucrarea lui Dexel se afla o femeie între două vârste, cu ochii înlăcrimați, dar cu ținută sobră. Era îmbrăcată într-o uniformă neagră
cu șorț alb apretat și părea să aibă în jur de patruzeci de ani. Corpul îi era îngrijit, dar fața ridată. Avea pungi sub ochi și riduri în jurul gurii. Urechile erau cam mari. În ciuda defectelor, făcea o impresie bună. Avea pieptul plin, și cu puțin mai multă culoare și cu mult mai mult ruj și fard ar fi putut fi luată drept Madame.
— Grüss Gott, spuse cu voce joasă.
— Guten Tag.
Berg înclină din cap.
— Fräulein Mauer? Sunt Inspektor Berg.
