— A fost interogat Johannsen, Georg?
Müller răspunse:
VP - 90
— Mă duc să-i fac o vizită.
— Cred că ar fi indicat.
Berg se gândi o clipă.
— O enigmă. Primul ucigaș folosește ciorapul Annei Gross ca s-o strângă
de gât. Dar în cazul de față s-ar părea că e vorba de o sfoară sau de o bucată
de sârmă.
Se întoarse spre Kolb.
— Am dreptate, profesore?
— Aș spune că da.
— Ar putea fi vorba de două persoane diferite.
Berg înghiți în sec.
— Dar dacă e una și aceeași persoană și a ucis de două ori – pe Anna și acum pe femeia aceasta – întrebarea mea e următoarea: a abordat-o pe femeia aceasta cu scopul precis de a o ucide?
Profesorul Kolb zâmbi.
— Vreți să spuneți că a simțit atâta plăcere ucigând-o pe Anna Gross încât a hotărât să mai ucidă o dată – și mai brutal?
— Exact. După titlurile răsunătoare din ziarele de ieri seară, există
indivizi monstruoși care dezvoltă o plăcere perversă din atenția care li se dă.
Indivizi precum Haarmann sau Grossmann sau Denke.
— Lustmord.
Berg încuviință.
— Propuneți o teorie interesantă, Herr Inspektor, că uciderea Annei l-a făcut să-și dorească să ucidă din nou, comentă Kolb cu degetul înălțat în aer.
Din nefericire, e cu totul greșită. Din observarea depunerilor de ouă de la muștele atrase de cadavru, trebuie să presupun că această Fräulein a fost ucisă întâi.
Berg clipi din ochi.
— A fost ucisă înaintea Annei Gross?
— Da, Inspektor, cu cel puțin trei zile în urmă. A trecut de stadiul de rigor mortis, lividitatea s-a instalat… iar viermii…
Kolb se așeză din nou în genunchi.
— Viermii apar când cadavrul are câteva zile. Veniți să vedeți, meine Herren.
Berg ezită o clipă, dar se aplecă să privească. Müller nu avu de ales decât să li se alăture. Kolb introduse un instrument lung într-o nară a femeii și ridică țesutul. Un ghemotoc de viermi albi ieșiră dinăuntru.
— Iată.
Tot cu acel instrument îi întredeschise buzele.
— Și aici…
VP - 91
Apoi examină urechea.
— Și aici.
— Herrjemine!
Müller se ridică tușind de două ori, înghițindu-și fierea.
— E respingător!
Kolb sări în picioare.
