— Poate că e impostor, dar bun. E tot timpul cu doamne.
— Cu această doamnă?
Berg îi arătă încă o dată fotografia Annei.
— Îți spun că nu o cunosc.
Scutură scrumul pe jos.
— E frumoasă. El cunoaște multe femei frumoase.
— Cunoști un bărbat pe nume Robert Schick?
— El e omul? întrebă Serghei.
— Tu să-mi spui.
Serghei strânse din umeri.
— Robert Schick nu nume rusesc.
— Știu asta. Dacă e un Schlawiner, poate că folosește mai multe nume.
Imediat ce Serghei își termină țigara, Berg îi mai oferi una.
— Ai auzit vreodată pe cineva strigându-l în vreun fel?
— Poate că am auzit pe cineva spunându-i Ro.
Berg îi aprinse lui Serghei țigara.
— Ro? Ce fel de nume e ăsta?
— Spui că numele lui e Robert. Poate Ro de la Robert Berg zâmbi. Fără să vrea, aflase răspunsul pe care și-l dorise.
— Ar putea fi Ro un nume rusesc?
— Posibil. Poate Roman, poate Rodion, poate Rostistav, poate chiar nume de familie ca al țarului… Romanov.
Un zâmbet forțat.
VP - 103
— Poate chiar e os imperial. În zilele noastre numai Domnul cunoaște prietenul de dușman.
— Dar ești sigur că e rus?
— L-am auzit vorbind rusește. Dar unde s-a născut… Cântărețul strânse din umeri.
— Dacă-l mai vezi, caută-mă.
Berg îi dădu cartea de vizită.
— Bitte… sau mai bine să spun Potzhalusta?
Serghei ridică din sprâncene.
— Știi rusește?
— Știu să spun, „te rog” și „mulțumesc”, răspunse Berg. M-a învățat mama bunele maniere.
ȘAISPREZECE
Anders Johannsen era așezat pe o sofa de damasc. Ceva alb și pufos, cu zgardă de aur și bot roz stătea încolăcit în poala sa; la picioarele sale se afla ceva viu, mare și fioros.
— A fost îngrozitor! Mi-am închipuit că e ceva ciudat la mijloc deoarece Otto se smucea în lesă, dar nu mă așteptam…
Ochii lui albaștri erau umezi și cu o expresie oarecum sălbatică. Părea să
aibă puțin peste cincizeci de ani și era slab și înalt. Dădea din brațe în timp ce vorbea și fu cât pe ce să răstoarne mica creatură din poală. Fiara masivă
de pe podea își înălță capul, cu saliva picurându-i din maxilarele puternice.
Dar Otto nu părea interesat de nimic pentru moment, așa că, lăsându-și capul pe picioarele din față, își continuă somnul.
— Otto s-a luat după miros.
În timp ce bărbatul mângâia cățelușul din poală, puful alb se ridică în aer ca fulgii de zăpadă. Bărbatul începu să strănute.
