Între timp, se opri la o mică tavernă atrăgătoare și se așeză la barul pustiu. Arătă cu degetul înspre barman.
— Löwenbräu, bitte.
Germana lui Berg îl făcu pe barman suspicios. Totuși, umplu paharul de bere de la butoi până ce spuma albă începu să se reverse peste margini. I-l dădu lui Berg împreună cu o farfurioară cu alune și bucățele de pretzel.
— Danke. Lucrezi de mult aici?
Barmanul îl privi cu ostilitate, dar și cu o umbră de teamă.
VP - 99
— De ce întrebați?
Berg îi arătă scheciul.
— Îl cunoști cumva pe omul ăsta? Cred că e rus.
Barmanul se uită o clipă la portret.
— Niet, clătină din cap. Nu-l cunosc.
— Cunoști cumva un bărbat pe nume Robert Schick?
— Nu, cine e?
Accentul barmanului era puternic, dar germana lui era destul de bună. Se afla în țară de mult timp. Berg termină halba și-și șterse gura cu mâneca.
Scoase apoi fotografia Annei Gross.
— Dar pe femeia aceasta?
O tresărire.
— Nu.
— Nu ți se pare cunoscută?
— Nu.
— A fost ucisă ieri. Știrea a fost în toate ziarele.
— Nu citesc ziare germane.
— Sunt sigur că a fost și în ziarele rusești.
— Nu citesc niciun ziar.
— Numele ei e Anna Gross. Poate că folosea numele Anna Haaf.
— Nu cunosc niciuna din aceste persoane. Puneți multe întrebări. Sunteți de la poliție?
Berg luă un pumn de bucățele de Pretzel și își umplu gura, ridicând din umeri.
Barmanul se apără:
— Am documentele în regulă.
— Nu mă interesează documentele tale.
— Atunci ce vă interesează?
— Răspunsuri. Gândește-te bine. Îl cunoști pe Robert Schick?
— Niet!
Clătină ferm din cap.
— Nu-l cunosc. Și nu-l cunosc pe omul din desen. Întrebați în altă parte.
Berg scoase câteva monede din buzunar, dar barmanul îl opri.
— Eu îți dau bere. Tu nu mai pui întrebări. Nu-i bine ca poliția germană să
vină pe aici, verstanden?
— Da, am înțeles.
Berg notă numele lui și numărul de telefon de la poliție pe o bucată de hârtie.
