— Asta-i soarta evreilor, Axel. Sunt blestemați din scutece, dar noi germanii suntem civilizați. Noi îi executăm repede și nedureros. Suntem cât se poate de eficienți.
*
— E revoltător! strigă valetul. Pur și simplu revoltător!
— Haide, haide, Haslinger.
Anton Gross încerca să-l calmeze pe majordom, bătându-l ușor pe umăr cu mâna înmănușată.
— Sunt sigur că greșeala aceasta îngrozitoare va fi îndreptată înainte de apusul soarelui.
Își întoarse privirea spre Berg.
— Nu e de ajuns că mi-am pierdut soția? Că încă o mai plâng? Îndrăzniți să mă acuzați că am ucis-o eu?
VP - 135
Berg se simți jenat. Cel mai bine era să nu spună nimic.
— Avocatul meu va avea grijă să plătiți cu propria slujbă această
nechibzuință. Veți plăti.
— Nu cred, Herr Gross, și v-aș sfătui să cooperați.
Gross îmbrăcă o haină neagră din stofă de lână.
— Nu înțeleg de ce trebuie să merg în rabla asta a dumitale, când eu am un automobil mai potrivit.
— Ordin de la Herr Kommissar Volker.
— Crede că aș încerca să fug?
— Nu e datoria mea să-i discut ordinele, doar să le execut.
— Da, Doamne ferește ca un om corect ca dumneata să discute ordinele!
Berg clipi din ochi la acest sarcasm. Îl luă pe Gross de braț, dar acesta și-l retrase.
— Vă rog, pot merge și singur.
Haslinger, valetul credincios, deschise stăpânului ușa. Alergă înaintea lor și apăsă pe butonul ascensorului. Avea lacrimi în ochi.
— Aveți grijă de dumneavoastră, domnule. Vă rog. Climatul din München nu este deloc favorabil…
Se opri brusc.
— Evreilor, asta ai vrut să spui.
Gross îi zâmbi.
— Da, știu asta, Haslinger. Iar loialitatea ta față de mine a fost tot timpul o sursă de lumină în aceste vremuri sumbre.
Valetul își înclină capul.
— Mulțumesc, Herr Gross.
— Fii tare, Haslinger, fii tare.
Ușa ascensorului se deschise și Gross păși înăuntru, în timp ce-i făcea servitorului semn cu mâna. I se adresă apoi lui Berg:
— Veniți, Inspektor?
Berg intră în lift fără să spună un cuvânt. Scurta coborâre fu jenantă. Ochii liftierului rămaseră fixați pe buton. Fața lui Gross era lipsită de expresie.
Afară, un mic grup de tineri huligani purtând svastici începu să vocifereze în bătaie de joc la adresa lui Gross. Berg îl ajută pe Anton să urce în Zweikraftrad, în timp ce trăgea cu coada ochiului la huligani. Cel mai înalt dintre tineri avea o față cunoscută – prelungă roșie și plină de acnee. Lothar Felb, nepotul lui Volker, se afla în faza transformărilor pubertății și se vedea că începuseră să i se dezvolte mușchii. Faptul acesta era cu-adevărat îngrijorător. Lothar se apucă să-l batjocorească pe Gross ca și cum nu i-ar fi păsat de repercusiuni, o atitudine idioată având în vedere că încă mai avea vânătaia de la palma pe care i-o dăduse unchiul lui cu o săptămână în urmă.
VP - 136
— Cară-te de-aici, strigă Berg la el. Asta-i treaba poliției. La o parte!
— Asta-i treaba poporului! îi răspunse Lothar strigând.
— Herr Hitler va avea grijă să se facă dreptate.
Berg se apropie de Lothar până ajunse nas în nas cu el. Respirația tânărului mirosea a ceapă și a bere ieftină. Berg rosti cuvintele calm, dar cât se poate de clar.
— Herr Hitler va putea face dreptate când va ajunge la putere. În momentul ăsta nu e la putere. Dar unchiul tău este.
