stoarse până aproape de centrul pământului. Furnizorii cereau prețuri exorbitante. Volker și familia lui se îmbogățiseră din ce în ce mai mult. Nu era de mirare că Herr Kommissar purta un costum din stofă de lână fină și cravată de mătase. Toată lumea se întreba de ce mai lucra ca funcționar de stat. De ce familia n-o sprijinea pe sora săracă cu mai mult decât strictul necesar era un mister neelucidat.
— Se folosește de numele Robert – Robert Schick și Robert Hurlbutt. Nu avem informații despre niciunul deocamdată, dar…
— E englez?
— Vorbește engleza…
— Nu asta era întrebarea.
— E posibil să fie un rus care a învățat engleza și germana. Credem că are rude în diplomație.
— Asta nu-i bine…
— Sau poate că nu are, adăugă Berg repede. Am adus vorba de asta deoarece se pare că a petrecut ceva timp în Anglia sau în America.
— Să acuzăm un diplomat de crimă e în afara oricărei discuții, îi spuse Volker. Sper că înțelegi asta.
Nimănui n-ar trebui să i se permită să ucidă fără să suporte consecințele.
Berg va trebui să exploreze alternativă diplomatică fără ajutorul lui Volker.
— E mai degrabă un burghez care are ceva călătorii la activ.
Volker deveni irascibil.
— Am nevoie să știu dacă ai făcut progrese semnificative în plus față de ceea ce-mi relatezi.
— Cred că acesta este un progres semnificativ.
— Poate pentru tine, dar pentru alții nu e de ajuns.
— Se fac presiuni asupra dumneavoastră, domnule?
— Mi se cer răspunsuri, da. Dar până la urmă, eu iau deciziile.
Volker vorbi cu infatuare și cu răutate. Își aranjă apoi cravata, strângându-i mai tare nodul, mai mult ca să se încălzească decât din vanitate.
— Am hotărât să revin la planul meu inițial. Arestează-l pe Anton Gross pentru uciderea soției sale Anna. Dacă lumea vrea să cunoască mobilul – dar nu va fi cazul deoarece Gross e evreu – spune-le că Anna își înșela soțul. Mai VP - 134
mult, că era însărcinată cu copilul altuia. Faptul acesta l-a împins pe Anton la fapta ucigașă.
Berg își înghiți nodul din gât. Era dimineață devreme și gâtlejul îi era uscat. Cafeaua de dimineață fusese amară, lungită cu năut. O cantitate mică
de năut era tolerabilă, dar Britta pusese prea mult.
— Și unde este dovada noastră cu privire la vinovăția lui Anton?
— N-ai nevoie de dovezi pentru arest, Axel. E devreme, Herr Gross ar trebui să fie încă acasă. Poți lua un Zweikraftrad ca să nu mergi pe jos.
— Și ce facem cu Marlena Druer?
— Ce-i cu ea?
— Vreți să spuneți că uciderea ei n-are nimic de-a face cu cea a Annei Gross?
— Ai putea găsi vreo legătură între Anton Gross și Druer?
— Nici vorbă. Nici măcar nu pot găsi vreo legătură între uciderea Annei și Anton Gross. Bărbatul a fost în pat toată noaptea.
— Deci Anton a angajat pe cineva să-i facă treaba murdară.
Volker scoase o țigară și o aprinse folosindu-se de o brichetă încrustată
cu argint. Trase adânc în piept, apoi îi dădu țigara lui Berg.
— Danke, spuse Berg.
Ticălosul!
Volker știa cât erau de scumpe astfel de țigări. Încerca să-l mituiască cu puțin tutun scump.
Volker își aprinse o nouă țigară.
— Continuă să investighezi moartea Marlenei Druer. Dacă presupunerile tale cum că Marlena și Anna au fost ucise de aceeași persoană se adeveresc –
și găsești un suspect rezonabil – o să-l eliberăm pe Anton Gross.
— Dar dacă va fi executat înainte ca eu să probez cazul?
