— E ciudat… în dosarele pe care le-ai păstrat sus am văzut numai femei.
— Asta era o chestiune… personală.
— Cum mergeau lucrurile între tine și Georgia?
Pe Ted întrebarea îl luă prin surprindere. Se mai gândise la Georgia de-a lungul timpului, dar ca și cum ar fi fost o actriță de duzină, nu o persoană
realmente importantă. Adevărul e că abia dacă-și mai amintea chipul ei.
— N-aveam prea multe lucruri în comun. Cred că eram un pic distanți; nici nu ne-am mai revăzut vreodată.
Era rândul Laurei să confirme dând din cap.
— Chiar și în condițiile astea, te-ai decis să-l omori pe profesor.
— Laura, care-i scopul acestor întrebări?
— În tot acest timp, am încercat să dezlegăm un nod complicat. Când am reușit să-l mai slăbim un pic, forțam lucrurile mai mult decât trebuia și obțineam efectul contrar. A sosit momentul să dăm cărțile pe față, Ted.
Problema cu fratele tău a rămas nerezolvată, la fel ca și asasinatul lui Tyler și al celorlalte fete. E ceva ce n-am putut să văd… un fir care să ne ghideze. Și singura modalitate de a-l vedea e să săpăm în trecutul tău și să dăm de rădăcină.
— Înțeleg ce-mi spui… Dar are vreo importanță? Rezultatul va fi același.
— Pentru Holly și pentru fete poate constitui o diferență.
— Ce altceva vrei să mai știi?
— Vreau să-mi spui cum ai omorât-o pe prima fată, Ted, spuse Laura privindu-l în ochi, și vreau s-o faci cu lux de amănunte, să-mi povestești tot ce-ți amintești. Numele ei era Elizabeth Garth, nu?
— Dacă asta vrei…
Ted medită un minut; ochii lui parcă se teleportară. Din nou avea un ton slab, ca mai devreme.
— Elizabeth Garth avea un copil, deși nu era căsătorită. Abia dacă
împlinise treizeci de ani și lucra la cinematograful din Harperfield, un sătuc apropiat de locul unde am crescut. Fiul ei avea doi ani și locuia cu bunicii lui VP - 251
în orașul New Hapshire, deși asta am aflat mai târziu. Nu era o femeie rea; voia să ajungă cineva în viață și să-și recupereze copilul. Nu era vorba că
părinții ei n-o lăsau să vadă copilul, doar că aceștia n-o credeau capabilă să-l crească, și de-asta îl luaseră la ei. Tatăl ei era cel care se opunea cel mai mult, practic nici nu-și vorbeau. Tipul i-a reproșat mereu faptul că rămăsese însărcinată, și chiar după ce a fost asasinată, când încă se căuta vinovatul, avea o atitudine acuzatorie, ca și cum Elizabeth și-ar fi căutat-o cu lumânarea. Sau, și mai rău, ca și cum și-ar fi meritat soarta.
Ted dădu din cap:
— Dar ea n-a fost de vină. Era blondă, slabă, fragilă. Ca restul. Se afla în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Locuia cu alte două fete, colege de serviciu. Nu erau prietene, iar relația dintre ele nu era prea bună. Nici prin gând nu-i trecea c-ar fi putut să-l aducă pe cel mic în acel apartament minuscul, și singurul lucru care o preocupa era să se mute mai repede din acel loc. Dăduse câteva anunțuri la cinematograf, unde lucra, și la magazinele din apropiere. Sunau cam așa: Fată bine-crescută și responsabilă
caută loc de muncă, îngrijitoare de bătrâni sau menajeră. Cer în schimb o plată acceptabilă și o cameră pentru mine și fiul meu. Ely
— Și atunci ai sunat-o ca să-i oferi un loc unde să locuiască.
— Exact. A fost simplu. Căci fata era disperată și voia să plece cât mai curând din acel apartament și să-și aducă fiul lângă ea. Poate că în alte circumstanțe n-ar fi acceptat să se întâlnească cu un necunoscut într-un loc atât de îndepărtat. I-am dat întâlnire pe un drum foarte puțin circulat, în afara orașului, o zonă unde locuiau bogătași, crescători de cai. Mi-am lăsat mașina staționată pe marginea drumului, iar ea a venit cu un hârb de mașină, când deja se întunecase. Drumul era dificil și de aceea era nevoie să-l parcurgem cu mașina mea, i-am spus eu. Desigur, era o minciună, drumul era în regulă. Ea și-a lăsat mașina și am mers împreună cu a mea. În ziua aia lucrase două schimburi și era frântă. I-am spus că eram văduv cu un copil de șapte ani și că aveam o casă mare. Ea mi-a povestit despre tatăl copilului, un tânăr care nu și-a asumat niciodată responsabilitatea față de copil, și i-am câștigat repede încrederea.
Dar la un moment dat, Elizabeth și-a dat seama că pe acel drum nu se găsea nicio casă și nicio oportunitate pentru ea și pentru copil. S-a dat jos din mașină și a rupt-o la fugă prin pădure. Am urmărit-o fără prea mare efort, până când a ajuns pe o pajiște. Fata era obosită și n-a opus rezistență.
— Ai omorât-o cu un cuțit? întrebă Laura ca și cum ar fi fost cea mai obișnuită întrebare din lume. I-ai tăiat gâtul cum ai făcut-o cu Tyler?
Ted părea că regretă din tot sufletul; era pe punctul de a izbucni în plâns.
Aprobă în liniște.
VP - 252
— În tăieturile din ziare pe care le-am văzut mai devreme, spunea că a fost înjunghiată și la piept cu vreo zece lovituri. Ai înjunghiat-o de zece ori în zona pieptului, Ted?
Ted aprobă din nou.
— Pot să te mai întreb ceva? spuse Laura fără menajamente. Dacă ai stabilit la telefon să te vezi cu ea, cum ți-ai dat seama că aspectul ei îndeplinea toate cerințele?
Ted dădea din cap, din ce în ce mai tulburat.
— Nu știu, Laura… poate că am văzut-o când punea anunțurile. Crezi că
asta e important?
— Da, Ted, e important. Pentru că multe dintre lucrurile pe care mi le-ai povestit acum despre Elizabeth Garth reies din tăieturile de ziare pe care le-am citit înainte să vin aici.
— Asta s-a întâmplat.
— Ce se găsește în camera aceea, spuse Laura arătând înspre locul respectiv, nu e un sanctuar de amintiri, Ted… E o investigație.
