— Perfect. Atunci să mergem într-acolo.

Coborâră la parter sub atenta supraveghere a lui Lee. Înconjurară casa în liniște, până ajunseră la castelul roz, care plutea pe o densă saltea de frunze uscate.

Într-adevăr, în spatele castelului se deschidea o potecă printre copaci.

— Aici e, spuse Ted solemn. Privirea lui deveni aspră, părând că sfidează

acea cărare.

— Atunci să mergem, zise Laura.

Nerăbdarea i se simțea în voce.

VP - 209

6.

1994

Pentru a ajunge la petrecere fusese necesar să parcurgă mai mulți kilometri și să meargă pe un drum necunoscut. Ted era norocos pentru că

avea harta întregului campus în minte și pentru că avea un simț al orientării desăvârșit. Bănuia că drumul șerpuit pe care mergea avea să îi ducă direct la frăție, și nu se înșelă. Muzica pe care o auzeau le confirmă că erau pe drumul cel bun și nu dură mult până ajunseră la gardul din spatele casei.

Era trecut de zece și petrecerea nu era nici pe departe ceea ce avea să

devină mai târziu. Cele trei litere grecești care se vedeau pe perete fuseseră

puse în lumină într-un mod precis. Doi studenți mai mari decât ei – din toate punctele de vedere – îi primiră la ușă, cu fețe mai puțin prietenoase. Ted se îndreptă spre unul dintre ei – celălalt nici măcar nu se uitase la ei – și îi spuse numele. În acel moment, o mașină se opri în fața casei și trei fete coborâră din ea. Intrară în casă, salutându-i pe cei doi care făceau pe paznicii, fără să întrerupă discuția și voioșia. Ted își privi geaca, apoi pe cea a lui Justin – el purta un palton nepotrivit pentru o seară de primăvară – iar apoi privi topurile minuscule și fustele fetelor și se simți în plus în acel loc.

Băiatul cu lista găsi numele lor și îi dădu aprobarea celuilalt care nu părea convins întru totul, așa că le ceru buletinele. Justin își scoase portofelul și le arătă nepăsător documentul.

— Nu tu! spuse celălalt fără să-l privească. Prietenul tău.

A fost cât pe-aci ca Ted să se întoarcă și să plece. Și desigur că Justin l-ar fi urmat. Văzând turnura pe care o luau lucrurile în acea seară, asta ar fi fost cea mai bună alegere din viața lui.

Dar intrară.

Majoritatea se afla în casă, doar câteva grupuri dispersate beau și vorbeau în gura mare afară. O melodie ritmată și care se repeta te invita să

nu intri. Justin și Ted traversară în viteză grădina din față și se văzură

obligați să arunce o privire înăuntru. Acolo, un grup mai mult sau mai puțin numeros de tineri săreau și se clătinau – să-l numești dans era exagerat –, iar restul forfoteau pe acolo, toți cu paharele de plastic roșii. Era un DJ pe o estradă și două mese cu o mulțime de băuturi așezate strategic. Ted numără

cinci butoaie cu gheață și cutii de bere Keystone. Era cald, drept care și-au dat jos paltoanele fără să știe ce anume aveau să facă mai departe. Aproape niciunul dintre participanți nu era din anul I, asta era clar.

VP - 210

Ted îl recunoscu pe Dan Norris în grupul care stătea în jurul uneia dintre mese. Norris, care în acel moment bea tequila cu alți membri ai frăției, era idiotul care îl invitase. Din fericire, nici nu se uită la Ted, care alese să se îndepărteze. Se serviră cu câte o bere fiecare și ieșiră pe o ușă laterală pe terasă, unde lucrurile erau mult mai liniștite. Un cuplu se săruta frenetic într-un colț, iar alții făceau același lucru în hamac. Grădina din acea parte a casei era luminată de un singur felinar, de capacitate redusă.

Într-unul din colțurile terasei se găsea un butoi cu doze de bere și se îndreptară spre acel loc. Se așezară pe o balustradă privind spre casă, unde o fereastră deschisă le permitea să vadă în interior. Terminară berea și-și luară alta. Niciunul dintre ei nu era obișnuit să bea, drept care trei beri fuseseră suficiente ca să se simtă amețiți.

— Trebuia să fi mâncat ceva înainte, spuse Ted.

Justin era de acord.

— Cum merg lucrurile cu Denise, colega de la cursul de scriere creativă?

Ted se dădu jos de pe balustradă și, când își propuse să se îndrepte spre butoi pentru a-și mai lua bere, își pierdu echilibrul. Își desfăcu brațele pentru a se redresa, mișcându-se ca un surfer pe placă. Când terasa încetă să

se mai miște cu el, se îndreptă spre butoi. Luă două cutii și-i întinse una lui Justin, dar pe care acesta nu reuși s-o prindă. Cutia se rostogoli pe pieptul său și căzu pe podea. Asta le provocă un atac de râs și timp de un minut nu putură să facă altceva decât să se țină de burtă de durere.

Ted luă cutia de jos și i-o dădu lui Justin. Când o deschise, o spumă

galbenă îi țâșni direct în față și preț de o secundă încercările sale de a o înghiți au fost inutile. Asta provocă un nou atac de râs.

— Deci?

Ted se așeză din nou pe balustradă, fiind atent să nu cadă pe spate.

— Nu se întâmplă nimic cu Denise, din fericire, spuse Justin. E ocupată.

— Credeam că ți-a spus că nu are prieten.

— Acum are. Un idiot arogant, care pare să devină următorul Michael Jordan. Chiar ea mi-a spus, așa că-ți închipui de ce zic că, din fericire, n-am nimic cu ea.

Dintr-odată, chipul lui Justin se întunecă. Avea să-l întrebe de iubita lui, de Georgia… până la urmă, nu așa era obiceiul? Nu? Dar Justin se temea că n-o să poată ascunde ceea ce descoperise despre ea în urmă cu câteva săptămâni. Acum se întreba dacă nu făcea mai mult rău cu tăcerea lui. Ted era inteligența întruchipată și putea să-și dea seama că ceva nu era în regulă.

Nu că ar fi vorbit ei tot timpul despre iubitele lor, dar brusca lui lipsă de interes ar fi putut da de bănuit. Știa.

VP - 211

Justin nu renunțase la obiceiurile lui nocturne, cunoștea rutina campusului când ferestrele dormitoarelor începeau să se închidă rând pe rând. Ca un observator invizibil, îi vedea pe iubiții care fugeau pe ușile lăturalnice și se strecurau prin umbră crezând că nu-i vede nimeni, și cuplurile care căutau intimitatea în desiș sau cuplurile care pur și simplu se plimbau ținându-se de mână. Nu era vorba că lui Justin îi făcea plăcere să se amestece în viața celorlalți, dar acele ritualuri făceau parte din noapte, ca sunetul scos de bufnițe sau ca mersul ratonilor.

Într-o noapte, în parcul din spatele bibliotecii o văzuse pe Georgia McKenzie cu alt băiat. Ea îl aștepta la un colț de clădire unde întunericul era aproape complet, astfel că Justin nici n-o zărise la început. Tânărul ajunse mai târziu, mergând grăbit. Purta geaca și șapca de la universitate, și astfel era imposibil să-l identifice. Justin nici măcar n-a știut la acea primă

întâlnire că era vorba de Georgia. Același episod se repetă două sau trei zile, doar că de data asta fusese ea cea care întârziase. Făceau același lucru de fiecare dată… se sărutau intens, vorbeau un pic și-și luau la revedere.

Întâlnirile nu durau mai mult de zece minute și nu se regăsea în ele nicio fărâmă din tipica frenezie studențească.

A treia oară când i-a văzut, Justin era hotărât să-l urmărească pe individ pentru a afla despre cine e vorba. Apoi avea să-i spună lui Ted. Nu se îngrijoră prea mult, la urma urmei prietenul său nu părea prea interesat de fată. Și judecând după ceea ce văzuse Justin la colțul bibliotecii, același lucru se întâmpla și cu Georgia, care realmente părea să aibă o legătură cu acel individ misterios. Și așa că l-a urmărit de la distanță, l-a văzut cum dădea târcoale clădirii și a luat-o pe o cărare care ducea la parcarea de lângă

clădirea principală. Pe drum, tânărul a făcut primul lucru ciudat: și-a dat jos haina și a împăturit-o, fără să se oprească din mers, apoi a băgat-o într-o geantă pe care o ținea pe umăr. A făcut același lucru cu șapca, iar podoaba capilară mai puțin deasă decât media campusului a constituit pentru el primul indiciu. Pe măsură ce se apropia de parcarea profesorilor, Justin a devenit tot mai sigur cu privire la identitatea bărbatului, iar acesta – care, la lumină, nu mai părea un tânăr de vârsta Georgiei, deși statura sa atletică

putea induce în eroare un observator oarecare – se sui în mașină și plecă.

Justin îl cunoștea bine. Era Thomas Tyler, profesorul lui de scriere creativă.

De la nefericita descoperire trecuseră patru săptămâni. Justin îi revăzuse de câteva ori și era convins că între ei chiar era ceva. Altfel, de ce să riște? în tot acest timp, Justin aștepta ca Ted să-i spună că o terminase cu Georgia și atunci l-ar fi aprobat în tăcere, iar asta ar fi fost tot. De ce nu o făcuse încă?