— Gora Euskadi askatuta!

Colegii săi, toţi cu pumnul ridicat, i-au răspuns:

— Gora!

— Gora ETA!

— Gora!

Cei şase tineri au rupt-o la fugă, unii pe o stradă, alţii pe altă stradă, paralelă, înspre Bulevar. Planul era să se regrupeze în piaţa Guipúzcoa.

Restul drumului l-au făcut cu feţele descoperite, povestind liniştiţi.

— Misiune îndeplinită. Acum, startul la distracţie.

Orologiul primăriei tocmai împrăştia, în lumina violetă a înserării, dulcile şi armonioasele sale clinchete.

 139 

36. DE LA A LA B

Din când în când, Joxe Mari era bătut prieteneşte pe spate. Spatele lat, puternic, un zid de muşchi cu hanorac în dungi. Palme pe spate după

palme pe spate, de la toţi cei care intrau în bar, cutare şi cutare, sora lui cutare, vărul lui cutare. Joxe Mari, nouăsprezece ani, se aşezase la prima masă cum intrai în Arrano Taberna. Grupul discuta aprins, făcând concurenţă muzicii din bar (hard rock basc). Prost loc pentru a conspira, conform lui Jokin.

— Ne aud din stradă.

Oricine intra sau ieşea, nu putea altfel decât să treacă prin spatele lui Joxe Mari. El primea laudele afişând o atitudine de mândrie meritată, fără

farafastâcuri, dat fiind că, de fapt, nu făcuseră altceva decât să-şi îndeplinească misiunea, după cum spunea chiar el, justificându-se pe jumătate. De dimineaţă, echipa de handbal a satului câştigase cu 25 la 24

împotriva echipei din Elgóibar. Joxe Mari marcase şapte dintre goluri. Îl lăudau:

— O să te ia la profesionişti.

— Mai vedem.

De cealaltă parte a mesei, Jokin descria o panoramă paradiziacă bazată

pe socialism şi independenţă, cu cele şapte teritorii ale Euskal Herria unite şi fără clase sociale, unde până şi iarba, pun pariu, va vorbi limba bască.

Apoi, din partea lui, să trăiască în pace cu spaniolii şi cu francezii, nu?, dar ei la casa lor şi noi la a noastră. Expunea toţi paşii strategici conform planului stabilit de Alternativa KAS7. Toţi cei de la masă dădeau câte ceva pe gât, unii vin cu cola, alţii bere şi erau perfect de acord cu Jokin.

Joxe Mari era singurul care nu era atent tot timpul, ba se uita într-o parte, ba îşi ridica ochii spre televizor sau le răspundea celor care plecau sau veneau.

Jokin a izbit cu pumnul în masă.

— Toţi cei care încearcă să blocheze îndeplinirea obiectivului nostru ca popor trebuie eliminaţi pe loc, chiar de-ar fi aita meu, băga-mi-aş. E ca şi cum ai merge de la A la B. Ne aflăm în A – şi-a pus vârful arătătorului pe 7 Alternativa KAS (Koordinadora Abertzale Sozialista) a fost programul de bază al uneia dintre organizaţiile de stânga importante integrate în mişcarea naţionalistă bască.

 140 

masă –, iar B e aici, unde-i paharul ăsta. Deci o să ajungem la B cu orice preţ.

Prietenii de la masă arătau prin atitudine şi prin cuvinte că sunt total de acord cu el. Unul:

— Zi de zi, fiecare în satul sau în oraşul lui, şi aşa o s-o scoatem la capăt.

Altul:

— Dar o să ne coste, ştiţi. Statul nu doarme.

— Statul e o porcărie.

Jokin, cerându-le prin gesturi să-l lase să vorbească:

— Au căzut imperii şi mai mari. Uitaţi-vă la Napoleon. Astăzi le omorâm un soldat, mâine altul, şi până la urmă îi lăsăm fără armată.

Veseli, gândind la unison, au toastat pentru postulatele Alternativei KAS. Joxe Mari n-a toastat, nici nu-şi dăduse seama ce se întâmplă, pentru că sporovăia despre faza cu autobuzul cu un tânăr care stătea în picioare lângă el. I-au cerut să-şi spună părerea.

— Ştiţi că nu-mi place politica. Poate să conducă unul sau altul, mi-e egal. Eu lupt numai pentru libertatea totală a Euskal Herria. Restul pentru mine e apă de ploaie. Jokin a spus-o deja: mergem de la A la B şi după ce o să ajungem la B, pe mine să mă lase în pace. Mă retrag la ţară, plantez nişte meri, cresc găini şi o să mă doară undeva de voi.

S-au înălţat voci în contra:

— Trebuie să ne gândim şi la clasa muncitoare.

— Şi să alungăm forţele de ocupaţie spaniole. Nu e atât de simplu cum spui tu.

Joxe Mari a luat o înghiţitură de vin cu cola, s-a uitat sfidător la fiecare dintre cei de la masă şi le-a zis:

— Complicaţi totul. Ia gândiţi-vă, având independenţă, toate celelalte le punem la punct între noi. Îmbunătăţirea vieţii muncitorilor? Perfect. O

îmbunătăţim. Cine se va opune, dacă nu ne mai conduce nimeni din afară? Problema limbii basce? La fel. Toţi de aici învaţă basca şi gata.

Poliţia şi armata spaniole? Fiind independenţi deja, e de presupus că le-am tras un şut în fund şi valea. O să avem poliţia noastră şi armata noastră, iar eu, găinile mele şi merii mei.

— Dar cu Navarra, cum rămâne?

A pufnit, înainte de a răspunde, ca şi cum şi-ar fi pierdut răbdarea:

 141 

— Păi dacă nu e şi Navarra, înseamnă că n-am ajuns la punctul B, deci nu există Euskal Herria. La fel şi cu teritoriile din Iparralde. Vedeţi cum complicaţi totul?

N-a mai zis nimic, pentru că cineva îi făcea semne din stradă. Josune: breton scurt, o coadă lungă la spate, brăţări de piele la încheieturi, mânecile suflecate. Joxe Mari, vânjos, s-a repezit s-o sărute. Ea l-a respins cu o privire tăioasă. Să n-o mai sărute pe stradă, de câte ori să îi tot spună?

— Ce e?

— Am văzut-o pe sora ta în piaţa publică, era cu unul care pare să fie iubitul ei. După cât de strâns îmbrăţişaţi dansau. Arantxa se lasă sărutată