— Emma s-a dus la poliție, Harry. Să le spună că bebelușul din grădina de pe Howard Street e al ei. Că a fost violată de Will și a rămas gravidă, a zis Jude, nevenindu-i să creadă ce spune.

— Will? a țipat Harry la telefon. Will Burnside? Vorbești serios?

— Da. Nici mie nu-mi vine să cred, a adăugat Jude.

— Doamne, Dumnezeule! a zis Harry.

— Știai că a avut un copil, Harry? a întrebat Jude. Voi două erați prietene la cataramă. Ți-a spus ceva?

VP - 237

— Nu până mult mai târziu. Și atunci am înțeles aiurea. Încerca să-mi spună, a zis că a rămas gravidă, dar am crezut că a făcut avort. N-am insistat să-mi povestească. Nu ca jurnalista aia.

— Jurnalista a venit aici azi, Harry. Vrei să vorbești cu ea? Am numărul ei, a zis Jude, dorindu-și ca altcineva să preia controlul situației.

— Nu, nu vreau, s-a răstit Harry. Ce le dă lor dreptul să-și bage nasul în viețile oamenilor? Ce fel de știre e asta? E o tragedie personală, nu o poveste la care să

caște gura oricine. Emma trebuie să fie dărâmată.

A fost o tăcere cumplită, care vibra. Jude asculta pârâiturile de pe linie.

— Harry? a zis, în cele din urmă. Mai ești acolo?

— Da, sunt aici. Pot să vin la tine? Acum?

— Da, a zis Jude. Și o să-i cer lui Kate Waters să vină și ea. E implicată mult în asta și Emma pare să aibă încredere în ea, orice ai crede tu. Ea a fost cea căreia i-a spus…

— Bine, a zis Harry. Peste o jumătate de oră.

Jude a sunat-o imediat pe Kate. Nu se putea gândi la altceva decât la Emma.

Ce făcea? Unde era? Ce o împinsese ea să facă?

•

Kate a ajuns imediat după ce Harry parcase mașina și apăsase pe soneria lui Jude. Când Jude a deschis ușa, a văzut că jurnalista își luase blugii pe sub cămașa de noapte și își trăsese pe ea un palton, în graba de a porni la drum.

Iar Harry vorbea agitată la telefon.

— E Emma, a spus doar din buze, și Jude a respirat adânc, ca să-și stăpânească teama de ce avea să vină. Emma, stai acolo. Vin la tine. Jură-mi că

stai acolo.

Când a închis, Harry s-a răsucit către Kate și a zis:

— Ne întoarcem pe Howard Street. S-a dus pe șantier.

— Cum părea să fie? a întrebat Kate.

— Tu ce crezi? s-a rățoit Harry.

Cele trei femei au urcat în mașina lui Kate. Londra era aproape goală: străzile de obicei aglomerate răsunau de zgomotul motorului, luminile felinarelor ricoșau din asfalt în jurul lor; n-au vorbit până ce au oprit lângă șantier.

— Vreți să vin cu voi? a întrebat Kate.

— Nu prea, dar cred c-ar fi mai bine. S-ar putea să am nevoie de ajutor, a zis Harry.

Au găsit-o pe Emma așezată pe o găleată întoarsă cu fundul în sus în locul unde fusese cândva grădina, înconjurată de bulgări mari de pământ și luminată

VP - 238

de lămpile de veghe pe care le aprinsese. A înălțat ochii când Harry a strigat-o, dar nu s-a ridicat.

— Am încercat să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Am încercat să pricep, a zis. M-am gândit să mă întorc aici, unde a început. Cu copilul…

— Am încercat s-o conving să plece de acolo, s-a auzit din întuneric vocea unei femei.

— Barbara? a zis Kate.

Și femeia a pășit în lumina lămpilor cu arc electric.

— Am văzut că se aprind luminile – nu prea am somn, a zis. Și John spunea că

au fost probleme cu copiii care pătrundeau pe șantier, așa că am venit să văd. Și am găsit-o pe ea. Am găsit-o pe Emma.

Jude s-a uitat la vechea ei prietenă fără să-i vină să creadă.

— Ce faci aici? a zis.

Părea un vis straniu.

— M-am mutat înapoi pe Howard Street, Jude. După ce am pierdut legătura.

După ce te-ai dat la Will, a gândit Jude, automat, apoi și-a zis să înceteze.

Asta era ceea ce spusese Will. Dar el mințise despre toate, nu-i așa?

Harry s-a lăsat pe vine lângă Emma și i-a atins brațul.

— Ești înghețată, Emma, a zis. Trebuie să te ducem la căldură.

— Locuiesc peste drum. Putem merge acolo, a zis Barbara și Jude s-a crispat.

Ar fi vrut s-o ducă acasă la ea pe Emma, dar nu era cea care hotărăște.

Emma s-a lăsat condusă în apartamentul Barbarei și s-a așezat pe canapea, lângă Shorty care picotea. Părea amorțită, cu ochii înghețați de șoc.

— Ai aflat totul? i-a șoptit lui Harry.