VP - 188
Kate a zâmbit malițios și a adăugat:
— Mă întreb dacă Malcolm e aici.
Amândouă femeile din fața ei au râs.
— Pariez că are perucă și o casă care era supermodernă în anii ’60, cum nu se mai găsesc pe piață41, a zis Harry.
— Pariez că are o amantă și o motocicletă Harley, din pricina crizei de la mijlocul vieții, a zis Emma. Hai să-l căutăm. Ne întâlnim aici peste o jumătate de oră și dăm raportul.
Kate a deschis ușa, lăsând vacarmul petrecerii între din nou și le-a mânat afară.
— Ne vedem mai târziu. Noroc la vânătoare!
62. Sâmbătă, 28 aprilie 2012
KATE
S-a strecurat prin încăpere către bar ca să vadă cum se descurcă Joe. El era aplecat peste tejgheaua lipicioasă, adâncit în discuție cu barmanița, o femeie îmbrăcată în ceva cu pernuțe la umeri și dată cu prea mult fixativ.
— O limonadă, te rog, a comandat Kate, arătând o sticlă din spatele barului.
— Bună, Kate, a rostit doar din buze Joe, arătând mulțumit de sine.
Ea a arătat spre ieșire și și-a luat paharul de plastic, deschizând drumul.
— Cum merge? a zis, când s-au cocoțat pe un zid scund de cărămidă din fața sălii.
— Grozav, mulțumesc. Le-am spus că sunt fiul tău.
Kate a săltat o sprânceană.
— Bine gândit, a recunoscut. Și?
— Rita, cea din spatele barului, mă punea la curent cu toate bârfele.
— Bun. Ce-ai aflat?
— O grămadă de chestii despre Harry. Se pare că numai despre asta vrea toată lumea să vorbească. E prima dată că o văd cu toții, de când era o mică
zurbagioaică jigărită. Nu le vine să creadă că s-a descurcat așa de bine!
— Tocmai am stat la povești cu ea la toaletă. A fost cam greu la început, dar s-a destins. Și despre copilaș? E vreun zvon?
41 În original, gold medallion (house): casă modernă din anii ’60 și ’70 în care sursa de energie pentru toate instalațiile era electricitatea.
VP - 189
— Nu, nimic despre vreun copilaș. Nicio sarcină care s-a sfârșit brusc, nicio femeie măritată care avea amanți, nicio șoaptă. Mister total, zice Rita. Am întrebat de casa Barbarei Walker, numărul 63. Zice că își amintește că acolo mai locuia și o avocată. O tipă deșteaptă pe care o chema Jude.
— Judith Massingham, vecina de apartament a Barbarei.
— Și o fiică, a adăugat Joe.
— Da. Barbara a zis că era un copil. Dar n-ar fi apărut pe listele electorale. Ce a zis Rita despre ea? O cunoaște?
— O, da. Rita a fost la școală cu ea. E aici în seara asta. O cheamă Emma.
Kate l-a înșfăcat de braț.
— Emma? Cred că tocmai am cunoscut-o. Ești un mic geniu, Joe. Te-aș pupa, dar cred că în zilele astea s-ar putea interpreta ca hărțuire sexuală.
Joe strălucea de mulțumire. Nu era sigur ce anume făcuse bine, dar n-avea importanță. Făcuse ceva bine. Șefa spusese asta.
Kate și-a lăsat paharul pe zid și s-a îndreptat spre ușă.
— Mă duc la toaletă, a strigat peste umăr. Ne vedem mai târziu.
Harry și Emma erau deja acolo, rujându-se din nou în oglinda mânjită.
— Ei bine, a zis Kate. Milionar sau boschetar?
Chipurile oglindite ale celor două femei s-au uitat la ea și au rânjit.
— Chel, cu burtă de la bere și cinci copii, a zis Harry.
— Așa-i trebuie pentru că ți-a frânt inima, Harry, a adăugat Emma.
