— Nu-i nevoie să vorbim acum despre asta, Emma, a zis Harry.

— Am încercat să-ți spun odată. În ziua în care ai apărut în bistrou.

— Îmi amintesc. N-am ascultat, nu-i așa? M-am repezit să trag concluziile.

Îmi pare nespus de rău, Emma. Dar de ce nu mi-ai spus în acel moment? Când eram copii.

Jude a trebuit să se aplece în față ca să audă răspunsul.

— N-am putut atunci. Will a spus că toată lumea o să mă urască.

Cele două prietene s-au îmbrățișat. Jude s-a străduit să rămână acolo unde era așezată. Ea ar fi trebuit să fie cea care își alină copilul, dar Emma nu a întins mâna spre ea.

Când s-au desprins, în cele din urmă, din îmbrățișare și au șezut rezemate una de alta, Kate s-a răsucit ca să se uite la ele.

— Poliția o să pună mâna pe Will pentru ce a făcut, a zis, încercând să-și calmeze vocea. Ce ți-a făcut ție, Emma. O fi crezând el că e de neatins după tot VP - 239

timpul scurs, dar acum există dovezi – dovezi fotografice – și sunt sigură că

Soames n-o să șovăie să-l tragă după el. L-am întâlnit. E o jigodie, a adăugat.

— Are dreptate, a zis Harry. Avem capul ticălosului pus în par.

— Și pentru ce ți-a făcut ție, Barbara, a zis Emma. Știu că ți-a făcut și ție același lucru.

Jude și-a mutat privirea de la fiica sa la fosta prietenă.

— De unde știi? a șoptit Barbara. Ți-a spus el?

— Nu, ți-am văzut fotografia în biroul lui Will. Am crezut că dormeai, dar a fost făcută când erai drogată. Pe atunci eram prea tânără ca să știu ce sunt în stare oamenii să facă. L-am întrebat pe Will de ea și a zis că tu i-ai trimis-o, pentru că îl doreai.

Barbara a tras brusc aer în piept.

— M-a violat a doua zi. Ca să-mi închidă gura, a zis Emma. Trebuie să fi știut că rușinea mă poate sili să tac. L-am crezut când a zis că toată lumea va da vina pe mine. Nu știam că poate fi altfel.

Jude a închis ochii strâns. Toate fuseseră minciuni. Ale lui, ale sale. Ea făcuse asta. Nu mai putea să dea vina pe Emma sau pe Barbara. Ea adusese acest bărbat în viețile lor. Ea era vinovată de asta. Totul se destrăma în fața sa.

79. Marți, 1 mai 2012

KATE

Emma a scuturat din cap când Kate i-a spus că ar trebui să-l sune pe inspectorul Sinclair. Că erau noutăți în privința testelor.

— Știu care o să fie rezultatul. N-am nevoie să-l sun, a zis. Mi-am băgat copilul în pământ, sub ghiveci. N-am nevoie ca el să-mi confirme asta.

L-a sunat Kate, să-i spună că e cu Emma pe Howard Street și să-i atragă

atenția asupra celei de-a doua victime a lui Will Burnside, Barbara.

— Vin acum, Kate, a zis.

Nu-și dădea seama dacă el e supărat că ea a ajuns prima. N-avea importanță, nu? Câtă vreme Emma era în siguranță.

Când a ajuns, împreună cu sergentul, o femeie în jur de treizeci de ani, s-au înghesuit cu toții în camera din față și câinele a fost dus în bucătărie.

— Acum, a zis inspectorul Sinclair, totul a devenit foarte complicat, dar mi-ar plăcea să începem cu copilul. De aici a pornit totul în ancheta mea. Bine?

VP - 240

Emma a încuviințat din cap și ceilalți s-au lăsat pe spătarele scaunelor, ieșind din raza privirii detectivului.

— Cred că știi deja, Emma, că s-a găsit o compatibilitate între tine și cadavrul copilului descoperit pe șantierul de pe Howard Street?

— Kate mi-a spus că au venit rezultatele testelor, a zis ea.

— O să discutăm asta mai târziu, i-a spus el lui Kate, ridicând mâna ca să-i oprească explicațiile. Mai târziu… Așteptăm să fie verificate rezultatele ADN-ului Angelei Irving, dar se pare că a fost o eroare la testare, a zis el. Vorbesc mâine dimineață cu domnul și doamna Irving. Ce aș vrea să te rog este să nu dezvălui nimănui rezultatul testului, Emma, până ce nu vin toate rezultatele și putem să

facem o declarație corectă. S-a uitat la Kate, ca să-și sublinieze ideea. E o chestiune foarte delicată, mai ales pentru familia Irving. Au așteptat multă

vreme să afle ce s-a întâmplat cu copilul lor și trebuie să fim corecți cu ei, a adăugat. Toate capetele din cameră s-au înclinat la unison. Așadar, ne-am înțeles? a întrebat. Și asta, evident, te include și pe tine, Kate.

— Desigur, a mormăit ea, ursuză.

— E târziu, a zis inspectorul Sinclair. Cred că ar trebui să ne întâlnim iar dimineață. Poți veni la secția de poliție mâine, doamnă Simmonds? Și dumneavoastră, domnișoară Walker? Am înțeles că amândouă aveți chestiuni legate de profesorul Burnside pe care vreți să le discutați. Trebuie să facem asta așa cum scrie la carte, nu de mântuială.

Emma și Barbara au zis că vor merge, iar Kate și-a ferit privirea.

— Poate că am putea sta un pic de vorbă în liniște, Kate, a zis el. Afară.

L-a urmat, lăsând femeile să-și ia rămas-bun.

— Ai sărit cu totul peste cal, Kate, a zis inspectorul Sinclair de îndată ce au ajuns pe trotuar. Ai periclitat ancheta cu șmecheriile tale riscante. Nu era treaba ta să-i spui Emmei Simmonds despre rezultatele testelor ADN. Asta ar fi putut să

provoace tot soiul de prejudicii.

Kate știa că nu-i spusese Emmei decât că sosiseră rezultatele, dar inspectorul Sinclair nu voia să audă justificări. Ar fi trebuit să dezamorseze situația scuzându-se, dar stresul serii o lăsase cu nervii în piuneze și cu ghearele scoase.

— Mi-am făcut doar treaba, Andy. Asta sunt plătită să fac. Am urmărit indiciile și am găsit oameni care ar putea să ajute în ancheta ta. Și ți i-am dat când mi-ai cerut-o. Ziarul meu a făcut totul ca să vă ajute să aflați ce s-a întâmplat cu Alice Irving. N-aș crede că-i vina mea dacă ați greșit testele…

— Am să vorbesc cu redactorul-șef, a zis inspectorul Sinclair, s-a răsucit pe călcâie și a dispărut în noapte, cu sergentul grăbindu-se pe urmele lui.

— Fir-ar să fie, a zis Kate tare. Alt contact s-a dus dracului.

VP - 241

80. Miercuri, 2 mai 2012

KATE