Doamne, da subțire mai e, și-a zis Kate când a văzut-o. Aș vrea să pot da jos niște kile.
— Emma, a zis Harry. N-am știut că ești aici. Te-am așteptat la masă.
— Îmi pare rău, a trebuit să fac pipi. Cocktailurile astea trec prin tine fără să
se oprească.
— Bună, sunt Kate, a zis ea.
— Bună. Kate? Nu-mi amintesc de vreo Kate în clasa mea. Erai cu un an mai mare? În clasă cu Toni? a zis Emma.
— Nu, e reporter, a zis Harry. Kate Waters.
— Am vorbit cu Toni despre povestea cu Alice Irving – bebelușul găsit pe Howard Street – și m-a invitat la reuniunea ei, a explicat Kate.
Femeia a reacționat la aceste vești ferindu-și privirea.
Ascunzând ceva, și-a zis Kate. Dar ascunzând ce anume?
— Trebuie să fie interesant să fii reporter, a zis ea.
Kate a privit-o. Tehnică clasică de distragere a atenției, a observat. Se aștepta la un comentariu sau o întrebare despre Alice. Acesta fusese cel mai interesant lucru pe care îl spusese, nu? Era lucrul despre care vorbeau toți cei care locuiau în zonă. Nu despre faptul că ea e reporter.
VP - 187
— Ăăă, da, ajung să cunosc tot soiul de oameni. Dar tu? Cu ce te ocupi?
— Sunt redactor de carte, a zis.
— Em lucrează la memoriile celebrităților, a intervenit Harry.
— Ca un scriitor „din umbră”? a zis Kate.
— Nu, altcineva e scriitorul „din umbră”. Eu stau în camera mea de oaspeți și șlefuiesc poveștile altora.
Kate a zâmbit.
— Se pare că și eu fac multe de-astea. Mergea cam greu, dar a continuat pălăvrăgeala. Ce muncă grozavă! Ai lucrat cu cineva bun?
Emma a numit doi fotbaliști renumiți și proiectul actual, al starului de film, în vreme ce scormonea prin geantă după trusa de machiaj și Kate scotea toate sunetele potrivite.
— Trebuie să fie fascinant să vezi ce e dincolo de chipul afișat în public, a zis.
— Da, fascinant și un pic înspăimântător, uneori, a zis Emma.
— Înspăimântător?
— Păi, să știi cum sunt cu adevărat oamenii și apoi să trebuiască să scrii despre ei ca persoane diferite. Să te potrivești cu personalitatea lor publică. E
destulă responsabilitate când bănuiești că cineva e un bandit violent, să zicem.
E minciuna ta sau a lui?
— Doamne, trebuie să fie greu. Ai refuzat vreodată un contract?
— Nu, am nevoie de bani, a râs Emma.
Un râs nervos.
— Trebuie să fie amuzant să vezi aici, în seara asta, toate chipurile vechi, a zis Kate, deplasând repede discuția.
— Da, au trecut mulți ani. Decenii.
— Te-ai mutat, așadar?
— Păi, nu departe, fizic vorbind, a zis Emma, schimbând o privire cu Harry care ieșea dintr-o cabină, vârându-și la loc cămașa. Viețile noastre au mers în direcții diferite, presupun.
— Cum e să te întorci? a zis Kate.
— Ciudat. Cam ca într-un vis, a zis Emma. Mă uit în jurul încăperii și văd chipuri pe care aproape că le cunosc. Familiare, dar nu știu cine sunt. Apoi își spun numele și revin în centrul atenției. Știi ce vreau să zic?
Kate a încuviințat din cap, încântată de descriere.
— Harry m-a convins să vin. Are o influență mult prea mare asupra mea. Nu-i așa?
Harry i-a zâmbit prietenei sale.
— Îți face bine să mai ieși. Și aici e grozav, a zis.
