Oamenii pot face cele mai ciudate lucruri.

— Bine, bine, dar cadavrul e al lui Alice – așa spun oamenii de știință – și eu pe asta mă concentrez. Nu ne putem lăsa distrași de soiul acesta de dare în spectacol. În munca noastră avem de-a face cu așa ceva tot timpul, Kate. Și, dacă vrei sfatul meu, a adăugat, nu te implica.

Dar ea era deja implicată.

•

Angela a fost cea care i-a dat vestea, marți. Inspectorul Sinclair o sunase ca să o avertizeze că a apărut o nouă direcție a investigației și să o pregătească

pentru apelurile din partea media.

Din fericire pentru Kate, pe ea Angela nu o considera parte din media.

— Kate, a zis, aproape plângând, s-a întâmplat ceva îngrozitor. Testele ADN

au legat de copilaș o femeie din Londra. Inspectorul Sinclair zice că ea s-a dus la poliție să spună că bebelușul e al său și ei au crezut că e doar o pierdere de VP - 231

timp. Dar acum se pare că ea spunea adevărul. Refac testele pe probele de la mine, dar cred că am pierdut-o pe Alice din nou, a început ea să plângă.

— Doamne, ce încurcătură, a zis Kate. Îmi pare foarte rău, Angela.

— Cei de la poliție nu par să facă nimic cum trebuie, a strigat Angela în receptor. Au greșit perioadele și acum zic că-i copilașul altcuiva. Nu cred că mai pot suporta prea mult…

— Ține-ți firea, Angela. E Nick cu tine? Asta-i bine. Când a zis Andy Sinclair că

te sună?

— Mâine dimineață. Nu mai știu ce să cred.

— Te înțeleg, a zis Kate. Te las acum, poate că încearcă să dea de tine, dar sună-mă de cum afli ceva.

Nu l-a sunat pe Sinclair. Ar fi știut imediat că Angela i-a telefonat și poate că

i-ar fi spus să n-o mai caute pe Kate. Se mai întâmplase așa ceva. Avea să

aștepte până îi sună el pe soții Irving cu noutăți.

Kate ședea tăcută în biroul ca un acvariu în vreme ce Terry turuia. Știa că lui îi făcea bine să-și verse oful. Prea aduna în el multe și ceva trebuia să cedeze până

la urmă. Avusese o săptămână proastă, a zis el, și ea „punea capac la toate”.

— Este în continuare o poveste grozavă, Terry, a zis Kate, și apoi l-a lăsat să-și facă numărul. Am știut că Emma nu inventează, a adăugat.

— Nu, se pare că nu, a răspuns Terry. Naiba s-o ia. Bun, ce putem scrie?

— Doar că în acest moment se reiau testele ADN. Nu vom ști nimic despre rezultat până mâine dimineață. Și dacă spunem că ei refac testele o să-i alertăm pe toți ceilalți. Ce-ar fi să așteptăm și să prezentăm rezultatele în exclusivitate?

l-a rugat Kate.

— Bine, a zis el, morocănos.

Joe aștepta la biroul ei. Urmărise spectacolul prin geam și dorea cu disperare să știe despre ce e vorba.

— Ce a zis Angela? Ce a zis Terry? a întrebat-o.

— I s-a spus Angelei că ADN-ul Emmei e compatibil cu al copilului.

— Ei, nu! Și cum rămâne cu ADN-ul Angelei? Au greșit la laborator?

— Probabil. Biata Angela e la pământ. Se reiau testele și Andy Sinclair o s-o sune când au rezultatul.

— Așadar, nu-i Alice. Ce poveste!

— Și tu ai crezut c-o să fie plictisitor când ți-am dat primul teanc de tăieturi din ziare, a zis Kate.

— Păi…

— Nu-i niciodată plictisitor, a zis ea.

— Asta-i regula de aur numărul doi? a întrebat el și a rânjit.

VP - 232

— Pune-o pe hârtie. O sun acum pe Emma, a zis Kate.

Numărul de mobil a direcționat-o la căsuța vocală și ea a lăsat un mesaj, rugând-o pe Emma s-o sune.

Nu era nimic de făcut, doar să aștepte, dar pe Kate n-o răbda inima.

— Mă duc la Emma acasă, i-a spus lui Terry.

Joe și-a luat carnetul și a urmat-o afară din redacția de știri.

•

Au bătut la ușă de câteva ori, s-au uitat pe ferestrele din față și de pe lateral, dar nu era niciun semn de viață. Kate a stat, nehotărâtă, în dreptul porții.

— Nu-i acasă, a zis joc.

— Mda, am priceput asta, Joe, s-a rățoit ea.

— Ce facem acum? a întrebat el.

Ca mielul la tăiere.

— De unde dracu’ să știu? a lătrat la el. Nu te mai smiorcăi, pentru numele Domnului!

El s-a uitat în altă parte, prefăcându-se că nu-i pasă. Așa cum făcuse Jake în dimineața aceea, plecând la aeroport. L-a lăsat să o sărute, apoi i-a zis: