Inspectorul Sinclair le împinsese în vârful teancului, nerăbdător să pună iarăși lucrurile pe roate, după cum i-a spus lui Kate după discuția cu Emma.
Îi telefonase ca să verifice dacă Soames locuiește cu cineva.
— Îmi trimit chiar acum oamenii acolo, Kate. Voiam doar să știu dacă există
factori care să complice lucrurile.
— Nu, există o fostă soție și doi copii mari înstrăinați. Dar el e un lup singuratic, a zis ea. Cum a mers cu Emma? a adăugat.
El se aștepta la întrebare, iar ea nu voia să dezvăluie propriile întâlniri cu Emma.
— Biata femeie avea mințile împrăștiate, a zis el. Tremura toată. Privirea îi tot zbura altundeva.
— Haide, Andy, n-ai avea și tu mințile împrăștiate dacă ai fi fost violat și ai fi avut un copil când erai tu însuți copil? a răspuns Kate.
— Ea spune că a avut un copil, Kate. Dar știm amândoi că e improbabil să fie adevărat, a zis el. Vreau să spun, e cam trasă de păr povestea ei că n-a știut nimeni. O adolescentă care are un copil și nu observă nimeni? Zău așa!
— Se mai întâmplă, Andy, a zis Kate. Au fost cazuri în care s-a întâmplat.
Oamenii pot face cele mai ciudate lucruri.
— Bine, bine, dar cadavrul e al lui Alice – așa spun oamenii de știință – și eu pe asta mă concentrez. Nu ne putem lăsa distrași de soiul acesta de dare în spectacol. În munca noastră avem de-a face cu așa ceva tot timpul, Kate. Și, dacă vrei sfatul meu, a adăugat, nu te implica.
Dar ea era deja implicată.
•
Angela a fost cea care i-a dat vestea, marți. Inspectorul Sinclair o sunase ca să o avertizeze că a apărut o nouă direcție a investigației și să o pregătească
pentru apelurile din partea media.
Din fericire pentru Kate, pe ea Angela nu o considera parte din media.
— Kate, a zis, aproape plângând, s-a întâmplat ceva îngrozitor. Testele ADN
au legat de copilaș o femeie din Londra. Inspectorul Sinclair zice că ea s-a dus la poliție să spună că bebelușul e al său și ei au crezut că e doar o pierdere de VP - 231
timp. Dar acum se pare că ea spunea adevărul. Refac testele pe probele de la mine, dar cred că am pierdut-o pe Alice din nou, a început ea să plângă.
— Doamne, ce încurcătură, a zis Kate. Îmi pare foarte rău, Angela.
— Cei de la poliție nu par să facă nimic cum trebuie, a strigat Angela în receptor. Au greșit perioadele și acum zic că-i copilașul altcuiva. Nu cred că mai pot suporta prea mult…
— Ține-ți firea, Angela. E Nick cu tine? Asta-i bine. Când a zis Andy Sinclair că
te sună?
— Mâine dimineață. Nu mai știu ce să cred.
— Te înțeleg, a zis Kate. Te las acum, poate că încearcă să dea de tine, dar sună-mă de cum afli ceva.
Nu l-a sunat pe Sinclair. Ar fi știut imediat că Angela i-a telefonat și poate că
i-ar fi spus să n-o mai caute pe Kate. Se mai întâmplase așa ceva. Avea să
aștepte până îi sună el pe soții Irving cu noutăți.
Kate ședea tăcută în biroul ca un acvariu în vreme ce Terry turuia. Știa că lui îi făcea bine să-și verse oful. Prea aduna în el multe și ceva trebuia să cedeze până
la urmă. Avusese o săptămână proastă, a zis el, și ea „punea capac la toate”.
— Este în continuare o poveste grozavă, Terry, a zis Kate, și apoi l-a lăsat să-și facă numărul. Am știut că Emma nu inventează, a adăugat.
— Nu, se pare că nu, a răspuns Terry. Naiba s-o ia. Bun, ce putem scrie?
— Doar că în acest moment se reiau testele ADN. Nu vom ști nimic despre rezultat până mâine dimineață. Și dacă spunem că ei refac testele o să-i alertăm pe toți ceilalți. Ce-ar fi să așteptăm și să prezentăm rezultatele în exclusivitate?
l-a rugat Kate.
— Bine, a zis el, morocănos.
Joe aștepta la biroul ei. Urmărise spectacolul prin geam și dorea cu disperare să știe despre ce e vorba.
— Ce a zis Angela? Ce a zis Terry? a întrebat-o.
— I s-a spus Angelei că ADN-ul Emmei e compatibil cu al copilului.
— Ei, nu! Și cum rămâne cu ADN-ul Angelei? Au greșit la laborator?
