— Șșt! a zis domnișoara Walker, atingându-i ușurel nasul. Ne distrăm și noi un pic. Acum, vrei un Cinzano în loc de ceai? Dacă tot am dat-o pe retro.
— Chiar ai? Nu știam că se mai produce, a zis Kate, prăbușindu-se într-un fotoliu. Mulțumesc, Barbara.
— Nu prea știu cât de veche e sticla, dar o să pun niște limonadă, să-i dea un zvâc. S-ar putea să am și niște gheață. Haide, Shorty. O să-ți dau și ție să
mănânci.
Kate s-a lăsat pe spate și și-a mișcat degetele de la picioare care erau chircite, dorindu-și ca sângele să circule din nou. Suferă pentru meseria sa, ar fi zis Steve dacă era acolo.
A scos un hohot de râs, în vreme ce Barbara apărea ducând o tavă cu două
pahare înalte, o sticlă de Cinzano prăfuită, o cutie cu limonadă și un bol cu cuburi de gheață. A făcut mare spectacol din amestecarea băuturilor și apoi cele două femei au ciocnit paharele și au luat o înghițitură.
— Oho, uitasem ce gust are! Noroc! a zis Kate. Ce făceai în anii ’80, Barbara?
John, supraveghetorul, zicea că ai fost fotomodel.
37 Titlul sub care se reunesc mai multe organizații caritabile care se ocupă de nevoile și interesele persoanelor în vârstă.
VP - 178
— Păi, am făcut asta cu jumătate de normă – chestii de amator, de fapt, dar am făcut niște ședințe foto cu un prieten care era fotograf la o revistă. În realitate, eram secretară la o firmă de avocatură.
— Ședințe foto! Fascinant! Pariez că ai întâlnit oameni interesanți, ai auzit niște povești, a zis Kate, mai luând o înghițitură.
— Da, a șoptit cealaltă.
— Și trebuie să fi fost petreceri, a zis Kate, zâmbind cu speranță.
Adora bârfele din lumea artiștilor, acel amestec de fascinant și fabulos de banal – Hollywood și hemoroizi.
— O mulțime de petreceri, a început domnișoara Walker, dar vocea i s-a pierdut și și-a făcut de lucru cu tava.
— Doamne, trebuie să fi văzut niște lucruri, a zis Kate.
— Zău că nu-mi mai amintesc, dragă, a zis femeia mai în vârstă, s-a ridicat și s-a îndreptat spre bucătărie.
Kate a rămas singură și s-a întrebat ce spusese greșit.
Când Barbara a revenit, își împrospătase rujul, o crăpătură roșie care îi domina fața.
— Arăți bine, a zâmbit Kate.
— Doar un pic de ruj. Îți dă un imbold, nu? a zis domnișoara Walker, încântată.
— Eu nu mă mai fardez acum aproape deloc, a zis Kate. Prea mult timp cheltuit și nimeni nu observă, oricum. Ajungi la o anumită vârstă și paf! Ești invizibilă. Oamenii se uită prin tine. Par surprinși când vorbești. Toate prietenele mele au observat asta.
— Ai putea face o mulțime de lucruri cu fața ta, a zis domnișoara Walker, întinzând mâna și dând pe spate părul lui Kate. Ai pomeți frumoși. Și te-aș putea scăpa de pungile alea de sub ochi cât ai clipi.
Femeile s-au uitat una la alta.
— O să-mi aduc cutia cu șmecherii, a zis domnișoara Walker și a dispărut pe hol.
Cutia era mare și se vedea că fusese prin multe călătorii, cu învelișul de vinilin roz decolorat de pățanii.
— Vino aici, șezi la lumina lămpii. Lasă-mă să mă uit bine, a zis domnișoara Walker.
Și-a luat bureții, care păreau să fie pătați permanent de portocaliul celor care apar la televizor, și a început să tamponeze fața lui Kate. După miros nu fuseseră spălați, și Kate s-a străduit să nu-i pese.
VP - 179
— Acum, privește în sus până folosesc creionul pentru ochi, a zis domnișoara Walker, aplecându-se peste Kate, cu vocea plină de încredere și, cumva, mai tânără. Ai ochi minunați, Kate. Trebuie să te ocupi mai mult de ei. Acum clipește.
Kate s-a supus și s-a străduit să se bucure de răsfăț.
— Fard de obraz? Doar un strop, cred. Toate avem nevoie de bujori în obraji, nu-i așa?
— Doamne, îți amintești când îl puneam în formă de linii, în anii ’70? a râs Kate. Arătam ca Hiawatha38.
Barbara a râs și ea.
— Adoram acel stil. Doar ochi fumurii și buze violent colorate. La naiba cu stilul natural.
— Pariez că i-ai dat pe spate pe toți, a zis Kate. Mi-ar plăcea să văd o fotografie cu ține de atunci.
Domnișoara Walker a șovăit, cu pensula de buze în mână.
— Bine. Cred că am unele pe undeva. Apasă-ți buzele pe șervețelul ăsta până