— Pare să fie într-o stare cumplită, Kate, a zis el. Inventează toate astea?

Ea a ridicat din umeri.

— N-am decât cuvântul ei, a zis.

Era tot ce putea spune.

— Am mai trecut prin asta, Kate, nu-i așa? a zis Terry.

Știuse că o s-o pună pe tapet. Pata din palmaresul ei. Mitomana care aproape că o convinsese.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Terry! Asta a fost cu mulți ani în urmă. Am învățat cu toții câteva lecții, s-a răstit Kate. Ți-am spus că n-am decât cuvântul ei. Nu-ți cer să trântești în ziar povestea fără s-o verifici. Stai până mă duc să

vorbesc cu polițaii. O să aflu ce știu ei. Inspectorul Sinclair mi-a zis să merg la ora două.

VP - 212

Terry și Simon arătau cam mirați de izbucnirea ei. Stați să auziți și restul, și-a zis ea.

Apoi le-a spus despre fotografii. Redactorului-șef aproape că i-au sărit ochii din cap când i-a înmânat teancul de polaroide.

— Dumnezeule, adu-l aici pe jurist, a zis el.

Juristul de serviciu, o avocată pledantă care își vârfuia salariul uriaș cu câte o tură de weekend la ziar, a urcat fără să se grăbească de la etajul ei. A ascultat-o fără comentarii pe Kate spunându-și din nou povestea și apoi a sfătuit-o să

arate poliției fotografiile cât mai repede posibil.

— Vor vrea să știe cum au ajuns polaroidele în mâinile tale, Kate, a zis ea.

— Erau într-un teanc de fotografii pe care mi le-a dat domnul Soames, a răspuns Kate iritată.

Mă rog, era aproape adevărat, și Soames avea să aibă prea multe pe cap ca să mai protesteze.

— Bun, a zis Simon. Kate și avocata la secția de poliție, Terry. Și ține-mă la curent.

Kate a cerut permisiunea să se retragă ca să se pregătească. Avea ceva de făcut înainte de a pleca. S-a dus să-l caute pe fotograful său preferat.

Mick era singur în camera maimuțelor, un spațiu fără ferestre lăsat de arhitecți ca surplus între redacția de știri și scara de incendiu, unde se ascundeau fotografii de redactorul responsabil cu imaginile. Juca pe telefon Candy Crush. Fotografia Barbarei era pe masă, în fața lui.

— Câștigi, Mick? a zis ea.

El a pus jocul pe „pauză” și a ridicat privirea.

— Sigur că da, a zis. Șefu’ crede că fac imagini generale pentru rubrica imobiliară. Am pozat vreo două blocuri-turn și o punte și acum pot să fac ce vreau în restul zilei fără să-mi stea în cârcă. Ai chef de un prânz? S-a deschis un local nou un pic mai încolo.

— Mi-ar plăcea, dar sunt cam prinsă de povestea asta, a zis. Îmi cer scuze că

ți-ai pierdut timpul aseară, Mick.

— Nicio problemă. Eram doar un pic mai departe pe stradă. Ai ajuns la discotecă? Când te-ai întors acasă?

— Pe la unu dimineața, până la urmă. Petrecerea a ținut până târziu și au apărut lucruri noi.

Mick a dat din cap și și-a luat telefonul. Ea își dădea seama că arde de dorința de a se întoarce la joc.

— Biata de tine. Dar a meritat, nu? a zis el.

VP - 213

— Ai apucat să copiezi poza aia? O să i-o înapoiez Barbarei, dacă ai terminat cu ea.

Mick a lăsat telefonul din mână și a pus fotografia de studio alb-negru a Barbarei într-o folie de protecție.

— Cum rămâne cu polaroidele de care ai pomenit aseară? Pot să arunc o privire? a zis el.

— Sigur, a spus ea, pescuindu-le din geantă. Și poți să faci repede copii după

ele? Mi-a mai rămas doar o jumătate de oră până să plec la un interviu cu polițiștii.

Mick a ridicat o sprânceană.

— Au pus mâna pe tine, până la urmă? Bine, hai să vedem ce-i aici. I-a dat teancul de fotografii și el le-a privit rapid. Doamne! Urât. Fir-aș al naibii, asta-i Barbara, a zis, și Kate a simțit un val de ușurare. Asemănarea nu fusese doar în închipuirea sa. Uite, a zis Mick, scoțând una dintre fotografiile de studio. Se vede clar ca lumina zilei. O să le copiez pe toate.

— Mulțumesc. Și, Mick… El a rânjit, știind ce avea să urmeze. Fără

pălăvrăgeală, bine? a zis ea. Cei de la poliție încă nu știu de fotografii. Le iau mai târziu.

Mick i-a făcut cu ochiul.

— O să facă pe ei când le văd pe astea.

Kate a încercat să rânjească și ea. Poate că da. Ori poate că ea o să aibă o mulțime de probleme pentru că nu le-a spus de ele – ca să nu mai vorbim despre cum ajunseseră la ea, în primul rând.

— Mă întorc peste un minut să le iau, a zis.

— Arătai al naibii de strălucitoare aseară, a adăugat deodată Mick.

— Să mă pupi undeva, a zis ea și a ieșit din încăpere.

71. Duminică, 29 aprilie 2012

KATE

Au fost conduse într-o cameră pentru interogatorii când au ajuns acolo, ea și avocata ziarului – Simon ținuse morțiș să meargă și ea și Kate ședea, bătând darabana în masa din fața sa. Avocata și-a dres glasul și ea s-a oprit.

— Scuze, nervii, a zis.

Andy Sinclair a intrat și s-a scuzat zâmbind că le-a făcut să aștepte.