— Acolo locuia prietena ta.
— Nu cred, s-a rățoit ea.
— Toni, de la Royal Oak, i-a amintit Kate.
— Toni? Toni Baker. Doamne, m-a sunat zilele trecute. Ea ți-a spus unde mă
găsești? Uite, nu știu. Totul a fost demult. Nu te pot ajuta. Mă duc să mă
pregătesc. Trebuie să plecați, a zis, luându-și geanta. Vă supărați dacă nu vă
conduc? Mulțumesc.
Kate l-a îmbrâncit pe Joe spre hol.
— Îți las cartea mea de vizită aici, pe masă, Harry, dacă vrei să mă cauți, a strigat și a tras încetișor ușa după ea.
— Am izbutit, așadar, a zis pe când mergea cu Joe spre birou.
Joe s-a uitat la ea, nedumerit.
— Ce am izbutit? N-a fost un dezastru? Ne-a cerut să plecăm.
— Dar ce-a zis înainte să ne ceară să plecăm?
— Nimic. A zis că nu știe nimic.
VP - 168
— Joe, pentru numele lui Dumnezeu, chiar nu te pricepi deloc să citești oamenii? De cum am pomenit de copil, s-a închis în ea. Ne-a spus o minciună
prostească despre Howard Street.
— Oh! a zis el.
— Știe ceva, a zis Kate. O să mai avem o șansă să vorbim cu ea la discotecă.
Și, Joe – nu-ți face însemnări când încerci să convingi pe cineva să aibă încredere în tine. Regula de aur a interviurilor.
— Dar ai zis că regula de aur e să faci însemnări de fiecare dată, a zis el.
Kate a oftat. Cu pași mărunței.
55. Luni, 23 aprilie 2012
EMMA
Kate a răspuns imediat la telefon.
— Bună, sunt Anne Robinson, zic.
Am închis ușa biroului, ca să nu mă deranjeze Paul.
— Bună, Anne, zice ea. Mă bucur să te aud din nou. Ce mai faci? Cu ce te ocupi?
Sunt un pic surprinsă. Îmi vorbește de parcă m-ar cunoaște. Mă uit la fițuică, să mă asigur.
Numărul unu pe listă este Drogații?
— Oh, sunt bine, mulțumesc. Mă gândeam să te sun ca să văd dacă ai dat de drogații de pe Howard Street.
— Nu, mă tem că n-am găsit nimic. Nu există înregistrări oficiale despre ei –
presupun că mergeau dintr-un loc în altul. Oricum, lucrurile s-au schimbat un pic de când am vorbit, nu-i așa? Copilașul a fost îngropat în anii ’80, zice poliția.
— Da, am văzut.
— Așa că asta ar fi mai degrabă vremea ta. Îți vine în minte cineva care se purta ciudat pe atunci? Vreo bârfă printre vecini despre ce făceau oamenii?
— Nu-mi vine nimic în minte, zic. Oamenii erau destul de rezervați, de fapt.
Păi, chiar erau.
Kate Waters oftează.
— Dacă aș avea o liră pentru fiecare dată când cineva a zis asta, spune, și râde. Oamenilor le place să păstreze secrete, nu?
VP - 169
