— Scuze, Emma, nu știu unde mi-e capul azi, a zis ea, și a zâmbit.

— Putem sta din nou în mașina ta? a zis Emma. Am nevoie să vii cu mine undeva.

— Pe Howard Street? a zis Kate.

— Nu. Să-l vedem pe tatăl copilului.

Kate s-a holbat la ea. Intra în ape adânci. Nu mai era vorba despre ea și Emma și bebelușul-fantomă.

— Știe de copil? a întrebat.

— Nu. M-a silit să fac sex, a zis Emma. După aceea nu l-am mai interesat.

— Cine te-a silit? a zis Kate încet. A fost Al Soames?

— Al Soames? a zis Emma, și și-a întors privirea spre geam. Nu, sigur că nu. El era proprietarul când locuiam cu chirie pe Howard Street. Cum de-i știi numele?

— L-am căutat ca să-l întreb de chiriașii din casele lui de pe vremea când a fost îngropat copilașul, a zis Kate, neștiind prea bine cât de multe amănunte să

dezvăluie. Mi-a dat din greșeală niște fotografii cu femei goale. Păreau drogate.

— Femei goale? a zis Emma. Polaroide alb-negru?

Kate a îndrăznit să-i arunce o privire.

— Ăăă, da. Le-ai văzut?

— Nu știu. Dar era una în biroul lui Will. O fotografie cu Barbara, care a locuit o vreme cu Jude și cu mine. Am găsit-o când îmi făceam de lucru prin biroul lui de la universitate.

A închis ochii, ca și cum căuta în memorie acel moment.

— Will era la bibliotecă, făcea niște fotocopii, și promisese că-mi cumpără

înghețată când termină, ca să sărbătorim închiderea cursurilor pe vară. Mă

roteam cu scaunul lui, cântând „Wake Me Up Before You Go-Go”. Un pahar de pe birou a căzut și s-a spart, am văzut că apa se scurge într-unul dintre sertare, așa că l-am deschis și mi-am folosit jerseul de uniformă ca să absorb cât de multă apă am putut. Pagubele nu erau prea mari și eram pe cale să închid sertarul, dar am văzut poza. A Barbarei. Și m-am oprit. Îmi amintesc că m-am întrebat de ce are Will o poză cu Barbara.

Kate aștepta încordată. Will și Al, răsuna în capul său.

VP - 206

— Am scos-o, să mă uit mai bine, zicea Emma. Ea arăta foarte ciudat. Era ea, dar nu era ea, dacă pricepi ce vreau să spun.

Kate a încuviințat din cap.

— Avea ochii pe jumătate închiși și dintr-odată mi-am dat seama că nu are nimic în partea de sus a corpului, îi vedeam un sfârc, și am lăsat poza să-mi cadă

din mână de parcă m-ar fi opărit. Mi-era greață și eram speriată. Știam că n-ar fi trebuit s-o văd, dar nu puteam da timpul înapoi. Am luat poza și am pus-o la loc, ca să nu știe nimeni. Dar eu știam.

— Ce s-a întâmplat când s-a întors Will? L-ai înfruntat? a întrebat Kate.

— Aveam paisprezece ani, Kate. Și el era iubitul mamei mele. Nu știam ce să

spun. Eram stingherită și speriată de ce ar zice Jude dacă ar afla.

— A aflat? I-ai spus? a zis Kate.

Și Emma a scuturat din cap.

— Will mi-a spus să n-o fac. Stăteam afară, Will și cu mine, mai târziu, mâncând înghețată la cornet, așezați în grădina de pe Howard Street. Avea brațul sub cap și se uita la cer, și l-am întrebat dacă e îndrăgostit de Barbara. El a râs și a zis că e o întrebare ciudată. Dar parcă a devenit mai tăcut. Așa că i-am spus că am văzut poza. Am spus că am vărsat din greșeală apa și am văzut-o. Și a zis că Barbara i-a trimis-o. Fusese o pacoste, agățându-se de el pe la spatele lui Jude. Și de când plecase încerca să-l facă s-o părăsească pe Jude. Și mi-a zis să

nu spun nimic, pentru că Jude nu știa și asta ar fi necăjit-o.

— Și nu i-ai spus? a întrebat Kate.

Emma a scuturat din nou din cap.

— N-am putut. Will s-a asigurat că o să-mi țin gura.

— Cum, Emma? a zis Kate. Ce ți-a făcut?

Singurul sunet era respirația Emmei.

— Will a fost cel care te-a violat? a zis Kate.

— Da, a zis Emma și și-a tras fularul peste gură.

— Dar ai fi putut să-i spui cuiva, a zis Kate. De ce n-ai spus nimănui ce a făcut?

— Pentru că n-am știut că m-a violat. Știu că sună aiurea acum, dar el mi-a spus că a făcut sex cu mine pentru că l-am făcut să mă dorească. Era vina mea.

Eu făcusem un lucru îngrozitor, nu el.

— Ticălosul! a zis Kate.

— Un ticălos foarte deștept, a răspuns Emma. M-a făcut să cred că eu fusesem cea care l-a provocat. Aveam paisprezece ani. Doar sărutasem o dată

un tip. Nu știam nimic. Așa că atunci când mi-a spus că eu m-am dat la el VP - 207

trebuie să fi știut că o să-l cred. Am scris în jurnalul intim că sunt „murdară” și mi-am spus că bebelușul a fost pedeapsa mea.

Kate a pornit motorul.

— Unde mergem, Emma? a zis. Unde e el?

69. Duminică, 29 aprilie 2012

EMMA