36 Arhiepiscop anglican din Africa de Sud, activist antiapartheid, laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
VP - 174
Dar sunt din nou foarte atentă.
— Au putut? zic.
— Păi, Jude mi-a spus că iubitul ei, Will, locuia la voi. Nu cred că l-ai pomenit vreodată nici pe el. Prea multe secrete nu-ți fac bine, Emma. Să ții totul în tine e otrăvitor.
Și e ca și cum ar fi privit în capul meu.
Îi pot spune totul? Pot? O să mă urască pentru lucrul îngrozitor pe care l-am făcut? Sigur că o să mă urască.
— Ai dreptate, dragă. Dar acum știi.
Îmi întoarce cu blândețe fața către el și o cuprinde cu amândouă mâinile.
— Îmi poți spune orice, Emma, știi asta.
Mă aplec în față și îl sărut. Ca să-i arăt că-l iubesc. Și ca să-l fac să tacă.
58. Sâmbătă, 28 aprilie 2012
KATE
În seara cu pricina, Kate a parcat pe Howard Street ridicol de devreme. Era de-abia ora șapte, dar terminase pregătirile prea repede și o îngrijora gândul că
o să încaseze observațiile băieților să-i despre rochia maxi și pălăria pleoștită à la Anita Eckberg.
N-ar fi trebuit să-și facă griji. Freddie era la film cu prietenii și Jake rămăsese la etaj. Petrecea din ce în ce mai mult timp pe internet, în camera lui, plănuindu-și călătoria.
— Am găsit un proiect în Phuket, le spusese cu două zile înainte.
Fratele mai mic a izbucnit în râs.
— Are ceva de-a face cu bronzarea? a zis Freddie. M-aș pricepe și eu la asta.
Kate și-a înghițit comentariile și a continuat să aștearnă masa.
— Ai pus cuțitele și furculițele invers, i-a spus Freddie și le-a schimbat locul.
— Scuze, am o mulțime de lucruri pe cap, a zis ea, aruncându-i lui Jake o privire cu înțeles.
El n-a băgat-o în seamă.
— De fapt, este despre conservarea zonei de coastă, i-a spus lui Freddie.
— Ce știi tu despre asta? Erai la drept.
— Am certificate de biologie și geografie din școala medie, a zis Jake. Ar trebui să fie distractiv.
VP - 175
— Ei bine, câtă vreme e distractiv, a mormăit Kate.
Dar Jake a auzit și și-a luat cina la etaj.
Steve s-a dus să stea de vorbă cu el când a venit de la lucru.
— Îl doare că ai arătat atâta dezaprobare față de planurile lui, a zis.
— Ei, și tu acum. N-ajută la nimic să-l cocoloșești și să îmbraci problema în vorbe mari. Are douăzeci și doi de ani și o să ajungă un pierde-vară de pe plajă, Steve. Are nevoie să-l înfrunte cineva.
Se bucura că tatăl ei nu era pe-acolo, să-și vadă nepotul cum alege retragerea din viață. Ar fi avut niște vorbe bine alese pentru Jake. Se răsucește acum în mormânt, și-a zis. Îmi pare rău, tăticule.
— Bine, Kate. Hai să lăsăm lucrurile așa în seara asta, ce zici? a spus Steve. O
să coboare să vadă împreună cu mine meciul de la televizor.
În vreme ce băieții ovaționau și huiduiau jucătorii, ea a rămas în bucătărie, bosumflată, amestecând un sos de brânză pentru o masă viitoare până ce sosul a sărit din tigaie și a mânjit toată plita, și atunci a trântit totul în coșul de gunoi.
•
Singura persoană care i-a văzut costumația a fost Steve, care s-a întors acasă
devreme în seara aceea. Lucru rar. Se gândiseră că, întrucât băieții nu mai erau, practic, în grija lor, ar putea petrece mai mult timp împreună, făcând lucrurile pe care le fac oamenii de vârsta lor: să meargă la teatru, prin baruri, să
călătorească în ținuturi exotice. Dar spațiile libere din agendele lor – în care fuseseră antrenamentele la fotbal, înotul, dusul cu mașina la diferite spectacole și întâlniri – s-au căscat spre ei îmbietoare o clipă, apoi au fost umplute cu muncă în loc de plăcere. Kate știa că e important pentru Steve să-și consolideze cariera de consultant la spital și nu l-a bătut la cap niciodată. De altfel, nu-i prea dădea mâna să spună ceva, cu propriile ore de muncă aiurite.
