— De ani de zile. Curând voi fi în scaun cu rotile.
Polițiștii îl ascultară cu atenție, apoi aduseră în discuție presupusul lui interes față de pornografia infantilă online. Doonan râse când îi auzi vorbind despre Operațiunea Aur.
— Nici măcar nu am calculator. Nu e genul meu de hobby. Sunt puțin tehnofob, ca să fiu sincer. Oricum, toate investigațiile astea sunt niște aiureli, nu? Șmecherași ruși care fură numerele cardurilor de credit și le vând VP - 63
pedofililor. Așa scriu ziarele. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteți să aruncați o privire la mine în casă, vă rog.
Sparkes și Matthews acceptară propunerea, verificară dulapurile și cutiile de depozitare de sub pat.
— Aveți cam multe haine pentru femei, domnule Doonan, observă
Matthews.
— Da, sunt puțin travestit când mă apucă, râse Doonan. Glumesc, hainele sunt ale fostei mele soții. N-am apucat să le arunc.
Nu era nici urmă de fetiță.
— Aveți copii, domnule Doonan?
— Sunt adulți deja. Nu prea îi văd. Ei sunt de partea mamelor.
— În regulă. Vom arunca o scurtă privire și la toaletă.
Sparkes se uită la adjunctul său în timp ce cotrobăia prin coșul cu rufe murdare ținându-și respirația.
— Ei bine, fetița nu-i aici, dar nu-mi place tipul, spuse Matthews. Mult prea prietenos. Sinistru.
— Trebuie să vorbim din nou cu cei de la Operațiunea Aur, spuse Sparkes. Și trebuie să-i săltăm și duba ca s-o analizeze criminaliștii.
Când se întoarseră în camera de zi, Doonan le zâmbi.
— Gata? Îmi cer scuze pentru rufele murdare din baie. Bănuiesc că acum vă
duceți direct la Glen Taylor, nu?
— Cine? întrebă Sparkes.
— Taylor. Unul dintre ceilalți șoferi. A avut o livrare în aceeași zi în zonă, nu știați?
Sparkes se opri în timp ce-și punea haina și veni mai aproape de Doonan.
— Nu. Domnul Johnstone n-a menționat un al doilea șofer când ne-a sunat.
Sunteți sigur că a mai fost unul?
— Da, urma să fac eu ambele livrări, dar am avut o programare la doctor și a trebuit să mă întorc în jurul orei 16.30. Glen mi-a spus că se ocupă el de a doua livrare. Poate nu s-a trecut în registru. Ar trebui să vorbiți cu el.
— Așa vom face, domnule Doonan.
Sparkes îi ceru lui Matthews să-l sune pe Johnstone pentru a confirma noua informație. După ce subinspectorul ieși din casă, Sparkes îl luă tare pe Doonan:
— Celălalt șofer este prietenul dumneavoastră?
Doonan pufni.
— Nu chiar. E cam misterios, ca să fiu sincer. Un tip deștept. Profund, aș zice.
Sparkes își notă.
— Profund? Adică?
VP - 64
— Era foarte prietenos, dar nu știai niciodată ce gândește. La cantină, când colegii vorbeau, el nu făcea decât să asculte cu atenție. Foarte secretos, cred.
Matthews bătu la fereastră, speriindu-i pe amândoi, iar Sparkes își luă la revedere fără să-i strângă mâna lui Doonan.
— Ne vom revedea, domnule Doonan.
Șoferul se scuză că nu putea să se ridice de pe scaun pentru a-l conduce.
— Vă rog să trântiți ușa la ieșire, și, bineînțeles, puteți veni oricând.
Polițiștii urcară în liftul murdar și schimbară o privire.
— Domnul Johnstone spune că nu e nimic în registru despre vreo livrare cu numele lui Glen Taylor în după-amiaza aceea, spuse Matthews. S-a uitat la confirmarea de primire să vadă a cui este semnătura. Am obținut adresa lui Taylor.
— Hai să mergem acolo, spuse Sparkes. Și să verificăm dacă Doonan chiar a ajuns la doctor în ziua aceea.
