Nu fusese întotdeauna așa. Dar, de la un moment dat, a început să se simtă

jignit de orice. Se supăra de lucruri mărunte – câteva vorbe aruncate de vânzătorul de ziare despre meciul pierdut de Arsenal sau un copil în autobuz care era obraznic – și nu-i trecea cu zilele. Eu încercam să-l fac să râdă, dar efortul m-a epuizat, așa că l-am lăsat să-și rezolve singur problemele.

Am început să mă întreb dacă nu cumva căuta motive să fie supărat. Colegii de la serviciu cu care îi plăcuse întotdeauna să lucreze îi deveniseră acum nesuferiți, și venea acasă bombănindu-i. Știam că îl frământă ceva foarte tare și încercam să-l scot din starea în care era. Fusese o vreme când poate că aș fi fost în stare, atunci când eram mai tineri, dar acum lucrurile se schimbaseră.

VP - 82

Una dintre clientele de la salon mi-a spus că toate căsniciile devin monotone după etapa de „iubire nebună”. Dar oare asta ni se întâmpla?

Cred că atunci a început el să urce mai des la etaj, în camera unde se afla calculatorul. Se închidea în el și se înstrăina. Alegea aiurelile lui în locul meu.

VP - 83

17.

Duminică, 8 aprilie 2007

Polițistul

Mașina de livrări a lui Taylor fu demontată și verificată, piesă cu piesă, de către echipa de criminaliști din Southampton; la fel se întâmplă cu uniforma și pantofii luați de acasă de la el, cu amprentele, saliva, mostrele de unghii, spermă și păr.

Un grup de specialiști îi scotocea prin măruntaiele calculatorului.

Viața lui Taylor era cercetată în cel mai mic detaliu. Sparkes vru atunci să-și încerce norocul și cu nevasta lui.

În sâmbăta de Paște, la ora 8 dimineața, după ce luaseră micul dejun la Premier Inn în sudul Londrei, Sparkes și Matthews îi bătură la ușă.

Jean Taylor le deschise pe jumătate îmbrăcată cu paltonul.

— Dumnezeule! făcu ea dând cu ochii de Sparkes. S-a întâmplat ceva cu Glen? Avocatul lui mi-a spus că totul urma să se rezolve azi și că se întoarce acasă.

— Nu, nu chiar, spuse Sparkes. Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră, doamnă Sparkes. E mai bine să discutăm aici decât la secția de poliție.

La auzul cuvântului „secție”, Jean căscă ochii. Se dădu la o parte din ușă și-i lăsă pe polițiști să intre în casă înainte să fie văzuți de vecini, scuturându-și cu un gest obosit mâneca paltonului de pe umăr.

— Haideți înăuntru! spuse ea și le arătă drumul spre camera de zi.

Se așeză pe brațul canapelei. Părea nedormită. Părul îi era pleoștit de epuizare și își invită oaspeții să se așeze cu o voce ușor răgușită.

— Am răspuns ieri la toate întrebările cu colegii dumneavoastră. Trebuie să

fie vorba de o greșeală.

Era atât de agitată, încât se ridică și se așeză la loc, ca și cum s-ar fi pierdut în propria cameră de zi.

— Trebuie să ajung la părinții mei. Merg în fiecare duminică s-o coafez pe mama. Nu pot s-o las baltă, explică ea. Nu le-am povestit despre Glen…

— Poate îi sunați și le spuneți că sunteți bolnavă, doamnă Taylor, zise Sparkes. Trebuie să discutăm anumite lucruri.

VP - 84

Jean închise ochii ca și cum i-ar fi venit să plângă, apoi merse să dea telefon ca să-și spună minciuna.

— Am o durere de cap, tată, cred că o să stau puțin întinsă în pat. Zi-i mamei că o sun mai târziu.

— Bun, doamnă Taylor, făcu Sparkes. Vorbiți-mi despre dumneavoastră și Glen.

— Cum adică?

— De câtă vreme sunteți căsătoriți? Sunteți amândoi din localitate?

Jeanie le spuse povestea cu stația de autobuz, iar Sparkes o ascultă cu atenție cum vorbea apoi despre nunta de poveste și căsnicia lor fericită.

— Glen lucra la o bancă, nu? întrebă Sparkes. Cred că era o slujbă bună, cu perspective de viitor…

— Într-adevăr. Glen era mândru de ea. Dar și-a dat demisia ca să-și înceapă

propria afacere. Are multe planuri și idei. Îi place să gândească în perspectivă.

Plus că nici nu se înțelegea cu șeful lui. Noi suntem de părere că tipul era invidios.

Sparkes făcu o pauză.

— Și a intervenit problema cu calculatorul de la birou, nu-i așa, doamnă

Taylor?

Jean se holbă la el.

— Ce vreți să spuneți? Ce calculator de la birou?

„La naiba, nu știe despre pornografie”, se gândi Sparkes. „Dumnezeule, atunci poftim…”

— Imaginile indecente găsite în calculatorul din biroul lui, doamnă Taylor.

Cuvântul „indecent” pluti în aer, Jean roși, iar Sparkes insistă.

— Sunt imagini găsite în calculatorul lui de serviciu. Și în cel pe care l-am luat ieri de acasă de la dumneavoastră. Ați folosit vreodată calculatorul?

Jean dădu din cap.

— Doamnă Taylor, în ambele calculatoare au fost găsite imagini pornografice cu copii.

Ea întinse mâinile, cerându-i să înceteze.

— Nu știu nimic despre nicio imagine porno în calculator, zise ea, și roșeața din obraji îi coborî până pe gât. Și sunt convinsă că nici Glen nu știe. Nu e genul.

— Dar ce gen e, doamnă Taylor? Cum l-ați descrie?