Fleur Jones zâmbi, iar Fry rânji.

— Fac parte din cercetările mele. Le cer utilizatorilor de pornografie online să

deseneze ceea ce văd pe internet și asta mă ajută să descopăr trăsături de personalitate, iar ei capătă o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Poate reușesc să vadă ființele umane din spatele obiectelor sexuale pe care le caută.

— Corect, spuse Sparkes, întrebându-se ce ar ieși de sub mâna violatorilor din evidența lui dacă li s-ar da creioane colorate. Doamnă profesoară, nu vrem să vă răpim foarte mult timp, așa că vom trece direct la obiect.

Psihologul puse picior peste picior și dădu concentrată din cap, privindu-i fără să clipească. Sparkes încercă să-i imite limbajul corpului, dar nu reuși să-și încrucișeze picioarele fără a-l lovi pe Matthews, și începu să-i fie cald.

Fleur Jones se ridică și deschise fereastra.

— E aer cam închis aici. Îmi pare rău, e un birou micuț.

Sparkes începu:

— Investigăm dispariția Bellei Elliott, după cum v-a spus agentul Fry. Avem deja un suspect, dar căutăm noi abordări pentru a ne da seama dacă el este cu VP - 109

adevărat vinovatul. Manifestă un interes deosebit față de imagini porno cu copii și adulți îmbrăcați în copii. Au fost descoperite fotografii pe calculatorul lui. El spune că nu le-a descărcat în mod intenționat.

Fleur Jones zâmbi vag, ca și cum înțelesese unde bate Sparkes.

— E un foarte bun manipulator și transformă interogatoriile în adevărate lecții despre cum să eviți adevărul.

— Dependenții sunt mincinoși înnăscuți, domnule inspector. Se mint pe ei înșiși și apoi îi mint și pe ceilalți. Își neagă problemele și sunt experți în scuze și țapi ispășitori. Dan mi-a spus că aveți de gând să interacționați cu suspectul în camere de webchat, așa este?

„Nu cred să aibă mai mult de 30 de ani”, se gândi Sparkes.

Psihologul sesiză pauza și zâmbi cu subînțeles.

— Hm, da, da, așa este. Dar trebuie să știm mai multe despre aceste camere de webchat și despre cum să-l abordăm pe suspect, răspunse el repede.

Urmă un discurs despre găsirea partenerilor sexuali Online, pe care polițiștii îl urmăriră cu greu. Nu pentru că ar fi fost complet afoni în materie de calculatoare, ci pentru că proximitatea picioarelor neliniștite ale doamnei profesoare nu le permitea să se concentreze. La final, Dan Fry preluă inițiativa, folosind computerul psihologului pentru a-i introduce pe Sparkes și Matthews într-o lume virtuală fantastică.

— Știți deja, sunt convins, faptul că este vorba practic despre mesagerie instant, spuse Fry. Vă logați într-o cameră de webchat care pretinde că e dedicată persoanelor singure, să spunem, sau adolescenților, vă luați un nume fictiv de utilizator pentru a vă ascunde adevărata identitate, apoi puteți comunica cu toată lumea din „cameră” sau doar cu o singură persoană. Pur și simplu începeți o sesiune de chat tastând mesaje.

— Utilizatorii nu se văd între ei, deci n-ai de unde să știi cine sunt. De aici și atracția care aceste „camere” o exercită asupra perverșilor. Își pot asuma o nouă identitate, un alt sex sau o altă vârstă. Lupi în haine de oaie, spuse Fry.

Îndată ce stabilea contactul cu o persoană de interes – o adolescentă, să

zicem –, perversul o putea convinge să-i dea adresa personală de e-mail pentru a continua discuția în privat.

— Odată ce are loc comunicarea în privat, orice devine posibil. Pentru indivizii majori, asta nu e o problemă, dar sunt minori care au fost înșelați și manipulați pentru a poza în ipostaze indecente, folosind o cameră web. Apoi sunt șantajați pentru a comite alte acte. Vieți distruse, adăugă Fry.

VP - 110

Când lecția se încheie, Sparkes intră într-o „cameră” dedicată tinerilor peste optsprezece ani. Matthews îi sugeră „Superstud5” ca nume de utilizator și mustăci când șeful său hotărî să folosească „Domnul Darcy6” – favoritul lui Eileen. Dar „Domnul Darcy” fu întâmpinat cu un potop de mesaje romantice de la pretendente la rolul lui Elizabeth Bennet, care virară rapid spre propuneri deschis sexuale.

— La naiba! făcu el în timp ce mesajele indecente curgeau pe ecran. Puțin cam tare pentru Jane Austen, nu?

Fleur Jones râse în spatele lui. Sparkes se delogă și își întoarse privirea spre ea.

— Dar cum îl găsim pe Glen Taylor? întrebă el. Trebuie să fie sute de astfel de site-uri.

Fry avea planul gata pregătit.

— Da, dar avem computerul lui și știm ce site-uri frecventează. Taylor e un tip inteligent, iar când au intrat pe fir cei de la Operațiunea Aur probabil a șters fișierele, dar totul a rămas acolo, pe hard disk, de negăsit pentru el, dar ușor de depistat de specialiștii poliției. Au găsit tot felul de informații și știm pe ce site-uri navighează.

Sparkes încuviință din cap și-și aminti fața lui Glen Taylor în momentul arestării. Aproape că simți din nou mirosul de vinovăție. Încercă să se concentreze asupra detaliilor practice.

— Când spui „noi”, la cine te referi mai exact?

— Eu și Fleur putem crea un personaj virtual cu o poveste specifică și un scenariu în care să folosim niște cuvinte-cheie care să-l incite, spuse Fry, îmbujorat la gândul unei munci de investigație reale, iar doamna profesor confirmă.

— Ar putea fi un caz extrem de util cercetării mele, spuse ea.

Totul părea perfect, dar Matthews se trezi să pună întrebarea pe care n-o pusese nimeni:

— E legal?

Toți cei din cameră se uitară la el.

— Putem folosi asta ca dovadă la tribunal, domnule? N-ar fi considerată o înscenare? insistă el.

5 „Superarmăsarul".

6 Eroul masculin al romanului Mândrie și prejudecată de Jane Austen, prototipul tânărului aristocrat sclipitor, arogant și distant. Ajunge să se îndrăgostească până la urmă de protagonista Elizabeth Bennet.

VP - 111

Sparkes se întrebă dacă nu cumva Matthews reacționa la șmecheriile inteligente ale tânărului polițist. Nu știa răspunsul la întrebare, dar Fry îi oferi o scăpare.

— Nu avem un caz solid, din câte am văzut. Haideți să vedem cât de departe putem ajunge, mai întâi. Apoi vom rezolva și problema legalității.

Matthews nu păru prea încântat, dar Sparkes confirmă din cap că era de acord.

VP - 112

22.

Marți, 12 iunie 2007

Văduva

Ciudată chestie, zilele de naștere. Toată lumea pare să fie îndrăgostită de ele, dar eu le detest – agitația dinainte, obligația de a fi fericit, de a petrece, dezamăgirea când nu se întâmplă așa. Azi am împlinit treizeci și șapte de ani, iar Glen e jos, aranjează totul pe o tavă pentru micul dejun. E încă devreme și nu mi-e foame, așa că voi simți mâncarea ca și cum aș avea praf în gură, dar va trebui să-i spun că-mi place foarte tare. Că îl iubesc. Da, îl iubesc. El este lumea mea, dar, la fiecare aniversare, mă întreb dacă nu cumva anul acesta se va întâmpla un miracol și vom avea un copil.

Încerc să nu mă gândesc la asta, dar aniversările sunt dificile. Sunt momente în care îți dai seama că a mai trecut un an, nu-i așa? Știu că se întâmplă atâtea altele, dar nu mă pot abține.

Am putea adopta un copil din străinătate. Am citit articole despre copiii din China, dar nu-i pot spune nimic lui Glen fără să-l supăr.