— Am răspuns ieri la toate întrebările cu colegii dumneavoastră. Trebuie să
fie vorba de o greșeală.
Era atât de agitată, încât se ridică și se așeză la loc, ca și cum s-ar fi pierdut în propria cameră de zi.
— Trebuie să ajung la părinții mei. Merg în fiecare duminică s-o coafez pe mama. Nu pot s-o las baltă, explică ea. Nu le-am povestit despre Glen…
— Poate îi sunați și le spuneți că sunteți bolnavă, doamnă Taylor, zise Sparkes. Trebuie să discutăm anumite lucruri.
VP - 84
Jean închise ochii ca și cum i-ar fi venit să plângă, apoi merse să dea telefon ca să-și spună minciuna.
— Am o durere de cap, tată, cred că o să stau puțin întinsă în pat. Zi-i mamei că o sun mai târziu.
— Bun, doamnă Taylor, făcu Sparkes. Vorbiți-mi despre dumneavoastră și Glen.
— Cum adică?
— De câtă vreme sunteți căsătoriți? Sunteți amândoi din localitate?
Jeanie le spuse povestea cu stația de autobuz, iar Sparkes o ascultă cu atenție cum vorbea apoi despre nunta de poveste și căsnicia lor fericită.
— Glen lucra la o bancă, nu? întrebă Sparkes. Cred că era o slujbă bună, cu perspective de viitor…
— Într-adevăr. Glen era mândru de ea. Dar și-a dat demisia ca să-și înceapă
propria afacere. Are multe planuri și idei. Îi place să gândească în perspectivă.
Plus că nici nu se înțelegea cu șeful lui. Noi suntem de părere că tipul era invidios.
Sparkes făcu o pauză.
— Și a intervenit problema cu calculatorul de la birou, nu-i așa, doamnă
Taylor?
Jean se holbă la el.
— Ce vreți să spuneți? Ce calculator de la birou?
„La naiba, nu știe despre pornografie”, se gândi Sparkes. „Dumnezeule, atunci poftim…”
— Imaginile indecente găsite în calculatorul din biroul lui, doamnă Taylor.
Cuvântul „indecent” pluti în aer, Jean roși, iar Sparkes insistă.
— Sunt imagini găsite în calculatorul lui de serviciu. Și în cel pe care l-am luat ieri de acasă de la dumneavoastră. Ați folosit vreodată calculatorul?
Jean dădu din cap.
— Doamnă Taylor, în ambele calculatoare au fost găsite imagini pornografice cu copii.
Ea întinse mâinile, cerându-i să înceteze.
— Nu știu nimic despre nicio imagine porno în calculator, zise ea, și roșeața din obraji îi coborî până pe gât. Și sunt convinsă că nici Glen nu știe. Nu e genul.
— Dar ce gen e, doamnă Taylor? Cum l-ați descrie?
— Sfinte Sisoe, ce întrebare e asta? Un bărbat normal, presupun. Normal.
Muncitor, un soț iubitor…
— În ce fel e un soț iubitor? întrebă Sparkes, aplecându-se spre ea. Puteți spune că sunteți un cuplu fericit?
VP - 85
— Da, suntem foarte fericiți. Rareori ne certăm.
— Ați avut vreodată probleme? Financiare? În viața intimă?
Sparkes nu știa de ce evitase să folosească termenul „viața sexuală”, dar se vedea de la o poștă că femeia era foarte stresată de asemenea întrebări.
— Ce vreți să spuneți prin „viață intimă”?
— În pat, doamnă Taylor, o lămuri Sparkes cu delicatețe.
Jean Taylor arăta de parcă cineva ar fi scuipat-o în față.
