— Și la Mike Doonan, adăugă Matthews. Ce facem cu Operațiunea Aur?

Dar Sparkes părea că nu-l aude. Era atent la propriile temeri.

Era convins că Glen Taylor se gândea deja la următoarea victimă. Și își alimenta gândurile cu pornografie online. Consultarea acestor imagini devenise o dependență – la fel de greu de combătut ca dependența de droguri, potrivit psihologilor.

Lui Sparkes îi fuseseră explicate motivele pentru care bărbații devin dependenți de pornografia online – depresie, anxietate, probleme cu banii, probleme la serviciu – și o serie de teorii despre „recompensa chimică” –

excitația produsă de adrenalină, dopamină și serotonină. Într-unul din studiile pe care le citise era evidențiată asemănarea pornografiei cu „adrenalina primei experiențe sexuale” și se explica faptul că nevoia de pornografie este strâns legată de nevoia de a „repeta” acea primă experiență folosind imagini extreme.

Studiul preciza și faptul că dependența de pornografie se instalează cam la fel ca dependența de heroină. Navigarea pe internet era o fantezie sigură ce producea plăcere, o manieră de a crea un spațiu privat fără a deranja pe nimeni.

— E interesant, îi spuse Sparkes lui Matthews ceva mai târziu la cantină, că

nu toți dependenții de filme porno au erecții.

Ian Matthews ridică o sprânceană și își puse sandvișul cu cârnat pe masă.

— Șefule, mănânc… Putem schimba discuția? Ce citiți acolo? Sunt numai prostii.

— Mulțumesc, domnule profesor! se stropși Sparkes. Încerc să pătrund în universul minții murdare a lui Taylor, ce să fac?

Cu interogatoriile nu rezolvăm nimic, dar la un moment dat tot va sucomba în fața vechiului obicei, iar eu îl aștept. O să-l găsim și o să-l prindem.

Subinspectorul se lăsă greoi pe spate și mestecă mai departe.

— Bine, spuneți-mi cum!

— Fry, unul dintre băieții ăștia isteți pe care ni i-au trimis în ultima vreme în echipă ca să fim mai în formă, a trecut ieri pe la mine. Mi-a spus că noi am omis o șmecherie esențială. Chaturile de pe internet. Acolo își caută violatorii și dependenții de pornografie prieteni, acolo scapă de inhibiții.

Agentul Fry îi făcuse o vizită lui Sparkes în biroul lui, își trăsese un scaun fără

să fie invitat și pornise conversația de parcă ar fi fost un seminar la facultate.

VP - 107

— Problema, din punctul meu de vedere, e că avem nevoie de o dezvăluire din partea lui Glen Taylor.

„Nu zău, Sherlock!” se gândise Sparkes. „Continuă!”

— Ei bine, poate ar fi bine să intrăm în lumea lui și să-l prindem atunci când e vulnerabil.

— Fry, scuză-mă, hai să trecem la subiect! La ce te referi când spui „lumea lui”?

— Sunt convins că e la pândă în camere de videochat – probabil caută noi victime – și cred că ar putea să ne ofere niște indicii dacă ne facem și noi conturi. Am putea folosi o SUIA.

Sparkes ridicase din sprânceană.

— Poftim?

— O sursă umană de informații, care acționează sub acoperire, domnule, ca să-l supraveghem în timp ce își desfășoară activitatea. Am învățat despre asta la facultate și cred că merită să încercăm, terminase el discursul și se aplecase spre biroul lui Sparkes. Până atunci stătuse picior peste picior.

Sparles se dăduse înapoi aproape automat – atât fizic, cât și mintal. Nu pentru că Fry ar fi fost mai deștept decât el, ci din cauza încrederii în sine pe care o afișa tânărul. „Asta face universitatea din tine”, se gândise Sparkes.

„La naiba cu facultatea!” și-l amintise pe tatăl lui spunând. „Pierdere de timp.

E pentru ăia care au bani și nimic de făcut”.

„Tu nu ești unul din ăia”, fusese mesajul pe care îl primise puștiul în vârstă de 17 ani cu un formular de înscriere la facultate în mână.

Subiectul fusese închis definitiv. Tatăl lui Sparkes era funcționar la Consiliul Local și prefera să trăiască într-un univers îngust și stabil. „Siguranța” era cuvântul lui cheie și-și îndemna fiul să gândească în aceleași tipare ale clasei de mijloc.

— Trece-ți examenele și apoi caută-ți o slujbă de birou, Robert! O slujbă pe viață.

Bob le ascunsese părinților faptul că se înscrisese la examenul la poliție –

ciudat, tot timpul se gândea la părinții lui ca la o singură persoană,

„mamașitata” – și îi pusese în fața faptului împlinit după ce fusese acceptat. Nu folosise expresia „fapt împlinit”. Părinții lui nu erau amatori de vorbărie intelectuală.

Se descurcase la poliție, dar nu făcuse o carieră explozivă. Nu așa se făcea pe vremea lui; evaluările și scrisorile lui de recomandare includeau mai degrabă

cuvinte precum „dedicat”, „atent”, „metodic”.

VP - 108

„Noile generații de absolvenți pe bandă rulantă s-ar crispa dacă ar fi judecați așa”, se gândise Sparkes.

— Povestește-mi despre chatul de pe internet, zisese Sparkes, iar Fry, care nu părea să se fi bărbierit, darămite să fi căutat vreodată filme porno pe internet, îi spusese că scrisese o disertație pe această temă.

— Profesoara mea de psihologie studiază efectele pornografiei asupra personalității. Sunt convins că ne-ar ajuta, spusese tânărul.

•

La sfârșit de săptămână, Sparkes, Matthews și Fry se îndreptau deja spre universitatea absolvită de noul agent, undeva în Midlands. Fleur Jones îi salută

din ușa liftului și părea atât de tânără, încât Sparkes crezu că este studentă.

— Am vrea să discutăm cu doamna profesoară Jones, spuse Matthews, și Fleur râse, căci era obișnuită – și chiar se bucura în secret – să nedumerească

oamenii cu părul ei vopsit roșu, nasul cu piercing și fusta scurtă.

— Eu sunt. Dumneavoastră trebuie să fiți inspectorul Sparkes și subinspectorul Matthews. Încântată de cunoștință. Bună, Dan!

Cei trei bărbați se strecurară în cămăruța pe care Fleur Jones o utiliza pe post de birou, iar Sparkes și Matthews începură să analizeze cu atenție pereții, așa cum făceau de obicei. Avizierul era plin de desene copilărești, dar, după ce priviră cu atenție, își dădură seama că se uitau, de fapt, la imagini pornografice.

— Dumnezeule! spuse Bob Sparkes. Cine naiba a făcut așa ceva? Bănuiesc că

nu sunt desene de la grădiniță.