Polițistul

Până luni, Dan Fry și Fleur aleseseră numele Jodie Smith. Jodie pentru că li se părea că te duce cu gândul la o fetiță și Smith pentru caracterul anonim. Jodie era o femeie din Manchester în vârstă de 27 de ani, secretară într-un birou al Consiliului Local și care fusese abuzată în copilărie de către tatăl ei, motiv pentru care o excita să se îmbrace în haine ca de copii.

— Nu e prea subtil, spusese Sparkes când i se prezentase prima versiune a acestui scenariu sordid. Taylor se va prinde imediat. Nu putem să facem lucrurile puțin mai normale? La urma urmei, de ce și-ar dori o femeie adultă să

retrăiască experiența traumatizantă din copilărie?

Fry oftă. Era nerăbdător să înceapă cu adevărat munca de polițist în loc să

facă pe băiatul de mingi în camera de cercetări, dar simți că atmosfera se schimba; Sparkes bătea în retragere.

— O întrebare pertinentă, domnule, răspunse el, folosindu-și tehnica preferată de gâdilare a orgoliului.

Sparkes îl considera un mucos arogant, dar decise să-l asculte.

Tânărul polițist insistă asupra faptului că Jodie Smith era inspirată dintr-un caz real și îi înșiră o analiză psihologică detaliată despre motivații, stres post-traumatic, dramatizare și latura întunecată a sexualității umane. Sparkes păru impresionat și interesat, iar scrupulele i se domoliră momentan.

— Ce are de spus doamna Jones? E de acord? întrebă Sparkes.

— Da, aproape, răspunse Fry. I-am citit raportul final azi-dimineață, la telefon, și a părut mulțumită. I-l trimit imediat pe e-mail pentru comentarii.

— În regulă. După ce avem aprobarea ei, îi putem prezenta strategia inspectorului principal.

•

Inspectorul principal Brakespeare adora ideile noi. „Inovație” era cuvântul lui cheie, pe lângă o serie de alte clișee de management – și, fapt esențial, era la fel de hotărât ca Sparkes să pună mâna pe Taylor.

VP - 117

— Ne-am putea scoate cu asta, zise el, frecându-și mâinile în timp ce-i asculta. Hai să i-o înfățișăm chestorului-șef!

Deciseră să aducă întreaga echipă înaintea comisarului-șef Parker. Întâlnirea fu de mare anvergură. Doamna profesor Jones veni îmbrăcată în ceva ce semăna cu o pijama, cu un pierce cu diamant într-o nară, în timp ce Parker stătea la biroul lui de Stăpân al Universului în uniformă de gală și cu părul dat cu gel.

Îl ascultă în tăcere pe Brakespeare prezentându-i planul și riscurile lui și citând legislația privitoare la munca sub acoperire, apoi își suflă nasul și spuse:

— Avem vreo dovadă că va funcționa? A mai încercat cineva? Mie îmi sună a înscenare.

Brakespeare, Sparkes și Fry răspunseră pe rând, iar Fleur Jones interveni cu detalii științifice și etalându-și farmecele. Până la urmă, Parker pronunță

sentința.

— Hai să încercăm! Dacă nu obținem dovezi, e puțin probabil că vom reuși să-l aducem vreodată pe Taylor în fața juraților. Să ne asigurăm că lucrăm curat

– fără îndemnuri sau dus de nas. Totul trebuie făcut ca la carte. Obținem probele și apoi vedem dacă judecătoarea le acceptă. Să fim serioși, dacă Taylor ne duce la un cadavru, nici nu va mai conta cum am obținut dovezile.

Îl chemă pe Sparkes și-i puse întrebări despre Fleur Jones.

— Bob, e nebună? Zici că s-a îmbrăcat pe întuneric, iar noi o considerăm expertul nostru numărul unu. Cum va face față la proces când va fi interogată

de avocatul apărării?

Sparkes se așeză din nou.

— Foarte bine, domnule. Își cunoaște meseria – are diplome și articole științifice cât încape.

Parker nu părea convins.

— Este expertă în comportamente sexuale deviante și lucrează des cu infractori, continuă s-o laude Sparkes. Și asta doar în cadrul universității.

Gluma lui nu fu gustată.

— Înțeleg. În regulă, e calificată, dar de ce ea, și nu oamenii noștri?

— Pentru că are deja o relație foarte bună de lucru cu Fry – el are încredere în ea. Plus că va da bine în fața unui juriu.

— Tu ești responsabil, Bob. Să vedem cum se descurcă, dar fii lângă ei pas cu pas!

Sparkes închise încet ușa.

În laboratorul de criminalistică, făcu împreună cu Fleur Jones și ceilalți un tur al lumii virtuale în care activa Glen Taylor. Nu fu o experiență edificatoare, dar VP - 118

Fleur Jones nu păru afectată. Stătură în spatele tehnicianului în timp ce acesta trecea în revistă website-urile și camerele de videochat care fuseseră găsite pe calculatorul lui Taylor în timpul primelor căutări, observând site-urile favorite, numărul de accesări, durata utilizării și alte obiceiuri bune de știut. Lolita XXX

părea a fi pe primul loc în topul site-urilor porno frecventate de Taylor, care își petrecea timpul în camerele de chat de pe Teen Fun și Girls Lounge, folosind cinci nume de utilizator diferite, printre care „Whosthedaddy” și „BigBear”7.

Matthews mustăci.

— Șefu’, niciun „Domnul Darcy”, deci.

Chat-urile publice ale lui Taylor erau relativ inofensive, un soi de flirturi glumețe – genul de discuții banale pe care le auzi la o petrecere de adolescenți.

Discuțiile mai deschis sexuale se petreceau în afara camerelor de chat. O adresă

de e-mail folosită doar pentru „sexcursii”, așa cum le numea Glen Taylor în mesaje, oferi polițiștilor o versiune mult mai sinistră a lumii lui secrete. Aici îi coopta pe alții. Primise fotografii și de la adolescenți, și de la adulți, dar toți arătau ca niște copii.

Sparkes ceru să fie tipărite toate conversațiile de pe chat și toate e-mailurile personale, iar Fry le luă ca să le analizeze cu Fleur Jones.

— O să se descurce? întrebă Matthews. Abia a venit la noi și nu are nicio experiență de lucru.

— Știu, dar are cunoștințe în domeniu… și îi vom urmări fiecare pas. Hai să-i dăm o șansă! spuse Sparkes.

— O să vă numiți „Goldilocks”8? Sunteți sigur? râse Matthews când Fry și profesoara lui reapărură în birou.

Fry încuviință din cap.

— Credem că îi va stârni interesul față de copii și lumea poveștilor, explică el.

— La naiba! Pariez că n-o să pice în plasă.