— Era o fetiță adevărată sau era ca mine?

— Îmi plac ambele, Goldie.

Fleur Jones îi făcu semn lui Fry să se întoarcă la scenariul agreat. Lucrurile înaintau prea repede, dar Taylor părea gata să se confeseze.

— Spune-mi despre celelalte! Ce-ai făcut cu ele?

Și Glen îi spuse. Îi povesti despre aventurile sale nocturne pe internet, despre întâlniri, dezamăgiri și reușite.

— Dar n-ai făcut-o niciodată pe bune? În viața reală? întrebă Dan, și cei trei își ținură respirația.

— Ți-ar plăcea, Goldie?

Sparkes dădu să-l oprească printr-un gest, dar Fry tasta deja.

— Da, mi-ar plăcea foarte mult.

VP - 122

Avusese deja, spusese Taylor. Găsise o dată o fetiță. Sparkes șovăi. Totul se întâmpla prea repede ca el să mai poată gândi lucid. Se uită la Fleur Jones care se ridică de pe scaun și se așeză în spatele protejatului ei.

Fry abia dacă mai putea să tasteze, tremura tot.

— Sunt foarte excitată. Povestește-mi despre fetița ta!

— Numele ei începe cu B, ca și al meu, spuse el. Ghicești?

— Nu. Spune-mi tu!

Liniștea îi sufocă în secundele în care așteptară ultima parte a confesiunii.

— Iartă-mă, Goldie, trebuie să ies. Bate cineva la ușă. Vorbim mai târziu…

— La naiba! spuse Fry și își puse capul pe birou.

— Cred că e încă al nostru, spuse Sparkes uitându-se la Fleur Jones, iar ea încuviință ferm din cap.

— Din punctul meu de vedere, a spus suficient.

— Hai să prezentăm rezultatele șefilor! spuse Sparkes. Excelentă treabă, Fry!

Bravo!

•

Opt ore mai târziu, cei trei stăteau în biroul inspectorului principal cu dosarul pentru arestarea și acuzarea lui Glen Taylor.

Brakespeare îi ascultă cu atenție, citi transcrierile conversațiilor de pe internet și își luă notițe înainte de a se lăsa pe spate să tragă concluziile.

— Nu a folosit numele Bella, spuse el.

— Nu, dar… începu Sparkes.

— Fry a mers cumva prea departe cu sugestiile?

— Discutăm cu specialiștii în drept, dar, la prima vedere, ei nu-și fac probleme. Granița e întotdeauna foarte subțire, nu?

— Dar, interveni Brakespeare, avem dovada că a spus că ar fi avut o fetiță al cărei nume începe cu litera B. Hai să-l aducem din nou în arest și să-l confruntăm cu această afirmație, îi spunem că avem mărturia lui Goldilocks.

Toți încuviințară din cap.

— Am avut motive solide să urmărim această pistă: știm că se afla într-o mașină albastră în ziua aceea, avem dovezile pornografice de pe calculatorul lui, discuțiile din camerele de chat și un alibi dubios oferit de soție. Și problema principală este că riscăm să facă o nouă victimă.

Toți încuviințară din nou.

— Bob, crezi că el e cel pe care-l căutăm? întrebă Brakespeare în final.

— Da, cred că da, bălmăji Sparkes cu gura uscată.

VP - 123

— Și eu. Dar avem nevoie de mai multe dovezi ca să-l putem prinde. Ai făcut treabă bună, Bob. Faceți la fel și când o să fie aici. Trebuie să fie ceva care să-l lege de momentul răpirii.

•

Echipa fu din nou trimisă în suburbia din sudul Londrei pentru a reîncepe căutările.

— Aduceți-mi toate hainele lui! spuse Sparkes. Totul. Goliți dulapurile!

Din întâmplare, polițiștii luară și geaca neagră a lui Jean Taylor. Era îndesată

între paltonul de iarnă al soțului ei și o cămașă elegantă și fu pusă într-o cutie etichetată, ca toate celelalte haine.

Tehnicianul care primi sacii îi așeză după dimensiuni și începu testele cu hainele purtate pe deasupra, căci acestea aveau cele mai multe șanse să fi venit în contact cu corpul victimei.

Buzunarele jachetei fură golite, iar conținutul fu ambalat în pungi. Nu exista decât un singur obiect – o bucățică de hârtie roșie, cam cât unghia degetului mare. În liniștea laboratorului, tehnicianul o cercetă de amprente și fibre, dezlipind orice probă cu bandă adezivă și catalogând-o meticulos.

Nu găsi amprente, doar particule de murdărie și ceva ce părea a fi păr de animal. Era mai subțire decât firul de păr uman, dar avea nevoie să-l examineze la microscop pentru a obține detalii despre culoare și specia de la care provenea.

Își scoase mănușile și luă telefonul de pe perete.

— Cu inspectorul Sparkes, vă rog.

•

Sparkes se năpusti pe scări, sărind treptele două câte două. Tehnicianul îi spusese că nu era cazul să vină încă.

— Este prea devreme să fim siguri de ceva, domnule.