Kate încuviință din cap.

— Înțeleg, dar nu mă interesează nimeni altcineva în afară de el. Mă poți ajuta? Te rog!

Administratorul oscilă timp de câteva secunde în tăcere între legea tăcerii pe care i-o impunea sex-shop-ul său și dorința de a face bine. Își rodea o unghie, și Kate îl lăsă să se frământe.

Până la urmă, Lenny ridică privirea și spuse:

— Da, venea aici din când în când. Prima dată a fost în urmă cu doi sau trei ani. M-am uitat după cardul lui de membru după ce i-am văzut fața la televizor.

Aici nu folosim nume reale – membrii preferă așa. Dar i-am recunoscut chipul. A început să vină în 2006. L-a adus cineva, un alt membru.

— Mike Doonan?

— Ai zis că nu mă mai întrebi despre nimeni altcineva. Oricum, așa cum am spus, fără nume reale, dar cred că lucrau împreună.

Kate îi zâmbi.

— E o informație foarte utilă, mulțumesc. Îți amintești când a venit ultima dată? Există vreun registru?

— Stai puțin! spuse Lenny și deschise un dulăpior vechi. S-a înregistrat cu pseudonimul 007. Un tip foarte civilizat. Nu mai am trecute vizite de pe 6

septembrie 2006 până în luna august a acestui an.

— Anul acesta? A venit din nou?

VP - 185

— Da, doar de câteva ori.

— Și ce face atunci când vine? Știi cumva?

— Gata cu întrebările! E o treabă confidențială. Dar nu trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama. Nu monitorizăm site-urile pe care le vizitează membrii noștri

– am decis că e mai bine așa. Dar, de obicei, umblă pe site-uri pentru adulți.

— Scuză-mi franchețea, te referi la site-uri porno?

Lenny încuviință din cap.

— N-ai fost curios să verifici după ce ai aflat cine e?

— Mi-am dat seama că era el abia la câteva luni după ce fusese ultima oară, și nu se conecta de fiecare dată la același calculator. Ar fi fost mult de muncă, și suntem foarte ocupați.

— De ce n-ai sunat la poliție după ce ai aflat de Glen Taylor?

Lenny își feri privirea pentru o clipă.

— M-am gândit la asta, dar tu ai chema poliția aici? Oamenii vin tocmai pentru că nu sunt deranjați. Aș fi închis șandramaua dacă venea poliția aici.

Oricum, l-au arestat, deci n-a mai fost nevoie.

Conversația fu întreruptă de niște bătăi în ușă.

— Trebuie să pleci. Am un client.

— În regulă, mulțumesc pentru informații. Uite cartea mea de vizită în caz că

vrei să-mi mai spui ceva. Pot să merg la toaletă înainte să plec?

Lenny îi arătă o ușă în colțul biroului.

— Nu e prea curat, dar te rog!

O lăsă singură, și, îndată ce Lenny ieși, Kate își scoase telefonul și făcu o fotografie a cardului de membru de pe birou, apoi deschise ușa la toaletă, își ținu respirația și trase apa.

Lenny o aștepta. Deschise ușa și îl acoperi pe client ca să-l ferească de privirile indiscrete ale lui Kate.

Ajunsă afară, ea îl sună pe Bob Sparkes.

— Bob? Kate la telefon. Cred că Glen s-a apucat din nou de prostii.

VP - 186

36.

Vineri, 18 decembrie 2009

Polițistul

Sparkes o ascultă pe Kate în tăcere, notându-și din când în când adresele și numele, dar neputând să facă vreun comentariu sau să pună vreo întrebare.

Lângă el, noul șef își continua treaba, sortând victimele jafurilor de pe străzi după gen, vârstă și rasă.

— În regulă, spuse el când Kate își trase răsuflarea. Sunt puțin ocupat acum.

Poți să-mi trimiți documentul despre care mi-ai vorbit? Poate ne vedem mâine, ce zici?

Kate înțelese codul.

— Mâine la 10 la intrarea în pubul din capătul străzii. Îți trimit pe e-mail fotografia pe care am făcut-o.

Sparkes se întoarse la monitorul lui, simulând pentru colegul lui regretul de a fi fost deranjat, și așteptă până își terminară treaba ca să se uite în telefon.

I se făcu rău văzând cardul de membru. Ultima vizită a lui Taylor avusese loc cu trei săptămâni în urmă.

Îi telefonă Zarei Salmond în timp ce se îndrepta spre stația de metrou.

— Bună ziua, domnule! Ce mai faceți?