— Și la internet-café-ul de pe Princess Street?

Doonan îi aruncă lui Kate o privire fugară.

— Ce internet-café? spuse el. Gata, trebuie să-mi iau pastilele. Nu mai pot să

vă fiu de folos.

Kate îi lăsă cartea ei de vizită și-i strânse mâna.

— Vă mulțumesc că ați stat de vorbă cu mine. Nu e nevoie să mă conduceți.

•

Se îndreptă direct spre Princess Street. Sigla „Internet Inc”. Era micuță și parcă improvizată, fereastra era vopsită în negru pe interior și o cameră video se afla deasupra ușii. Kate își spuse că părea mai degrabă un sex-shop.

VP - 183

Ușa era închisă, iar orarul nu fusese afișat. Ea se întoarse la magazinul alimentar din capătul străzii și așteptă până când un vânzător costumat în Moș

Crăciun veni s-o servească.

— Bună, am nevoie de o conexiune la internet, dar internet-café-ul de mai jos e închis. Ai idee la cât deschide?

Tânărul râse.

— Nu cred că ar fi bine să mergeți acolo. E numai pentru bărbați.

— Cum adică?

— E un local dedicat pornografiei. Publicul larg n-are acces. E un fel de club pentru boșorogi perverși.

— A, în regulă. Cine e proprietarul?

— Habar n-am. Administratorul e un tip pe nume Lenny, dar în general e deschis noaptea, deci nu-l vedem prea des.

— Mulțumesc. Dați-mi și mie patru mere!

Avea să se întoarcă.

•

Pe întuneric, Internet Inc. Arăta și mai oribil. Kate petrecu două ore și jumătate într-un pub mizerabil, bând câteva sucuri calde de fructe și ascultându-l pe Perry Como cu Frosty the Snowman. N-avea chef să fie trimisă la plimbare.

La întoarcere, constată că ușa era tot închisă, dar bătu în geam și auzi o voce din interior.

— Bună ziua! Cine e?

— Aș vrea să vorbesc cu Lenny, spuse Kate și se uită în camera de luat vederi cu un zâmbet larg.

Tăcere.

Ușa se deschise, și în prag apăru un bărbat înalt și musculos în bluză de trening și blugi.

— Ne cunoaștem? o întrebă el.

— Bună, tu ești probabil Lenny. Numele meu e Kate. Am putea discuta puțin?

— Despre ce?

— Despre o știre la care lucrez acum.

— Ești jurnalistă? Lenny se dădu înapoi. Funcționăm legal, cu autorizație. Nu e nicio știre aici.

— Nu, nu despre voi era vorba. Ci despre Bella Elliott.

Numele era ca un talisman magic. Îi fascina pe oameni.

Îi făcea să reacționeze.

— Bella Elliott? Micuța Bella? spuse el. Hai la mine în birou!

VP - 184

Intrară într-o sală îngustă și întunecată, luminată doar de ecranele monitoarelor LED. Fiecare se afla într-o cabină cu un scaun. Nu exista altă

mobilă, dar, potrivit sezonului, o mică beteală atârna de becul central.

— Clienții n-au sosit încă. De obicei vin mai târziu, explică Lenny în timp ce o conducea spre biroul lui minuscul, pe lângă pereții căruia zăceau grămezi de DVD-uri și reviste. Nu le băga în seamă! îi spuse el văzând-o că se uită la titluri.

— Bine, spuse ea, și se așeză.

— Ai venit aici să afli câte ceva despre Glen Taylor, nu?

Pe moment, Kate rămase fără replică. El trecuse la subiect înainte ca ea să

apuce să-i pună prima întrebare.

— Da.

— M-am tot întrebat când o să vină, până la urmă, cineva să-mi bată la ușă.

Credeam că o să fie poliția. Dar iată că ești tu.

— Venea aici? Era membru al clubului?

Lenny analiză întrebările.

— Uite cum stă treaba, eu nu divulg niciodată informații despre membrii clubului – altfel nu mi-ar mai veni nimeni. Dar am copii…