— Dar te-ai conectat la asemenea camere?

— Da. Dar nu din cele despre care ai vorbit la proces. Nu erau despre lucruri urâte sau despre sex.

Sparkes tăcu câteva clipe.

VP - 199

— De ce nu ne-ai spus că obișnuiai să frecventezi asemenea camere?

Dawn se înroși.

— Mi-era rușine. N-am spus nimănui pentru că m-am gândit că lumea o să

creadă că le foloseam ca să-mi găsesc parteneri de sex. Dar nu de asta mă

conectam. Pur și simplu mă simțeam singură. Doar discutam, nimic mai mult.

Despre ce se mai întâmpla în seriale și emisiuni de tipul EastEnders sau I’m a celebrity… Nu mi-am dat întâlnire cu nimeni în viața reală. Nici nu m-am gândit că merita menționat.

Sparkes se aplecă spre ea și o strânse de mână.

— Ai vorbit despre Bella pe chat?

Dawn îl privi și se strădui să-și găsească cuvintele.

— Nu. Mă rog, da, puțin. Celorlalte femei. Dar lucruri banale de genul chestiilor amuzante pe care le făcea sau cum nu mă lăsa să dorm. Stăteam de vorbă, pur și simplu.

— Dar pot vedea și alții discuțiile, nu?

Dawn arăta de parcă urma să leșine, și Sparkes veni lângă ea, pe cealaltă

parte a mesei, lăsându-i scaunul pe spate și împingându-i ușor capul în poală

pentru o clipă. Era încă palidă când se ridică, după câteva secunde.

— Vă referiți la el, nu? A citit discuțiile despre Bella? Așa a găsit-o?

Nu fu nevoie de nume, amândoi știau cine este „el”.

— Nu știm cu certitudine, dar trebuie să te întorci în trecut și să încerci să-ți amintești cu cine ai discutat Online. Ne vom uita și pe laptopul tău, bineînțeles.

Un voluntar veni s-o întrebe ceva pe Dawn, dar, văzându-i fața plină de lacrimi, dădu să facă stânga împrejur.

— Nu, rămâi aici, te rog! spuse Sparkes. Poți sta cu Dawn câteva minute? A avut un șoc, și o ceașcă de ceai ar putea s-o ajute să se liniștească.

Sparkes ieși din bucătărie și o sună pe Zara Salmond.

•

Puse într-o geantă laptopul ponosit al lui Dawn și-l duse la sediu în timp ce Salmond îi luă o declarație mamei devastate. Sparkes voia să participe la verificarea laptopului și a site-urilor. Voia să fie acolo în momentul în care BigBear, sau orice alt pseudonim pervers ar fi folosit Glen Taylor, avea să apară

pe ecran.

Mirosul din laborator era neplăcut, amestec de vestiar și resturi de pizza, iar tehnicienii păreau epuizați în momentul în care luară la puricat calculatorul lui Dawn. Erau mulțumiți că istoricul online nu era foarte complex, dar tot aveau nevoie de timp pentru a crea o listă de camere de chat și de nume.

VP - 200

Lista, când fu alcătuită, era obișnuitul talmeș-balmeș de fantezii și perversități, iar Sparkes le parcurse repede pentru a elimina avatarurile cunoscute ale lui Glen Taylor.

— Probabil a folosit alt nume, îi spuse lui Fry.

— Avem toate numele de utilizator din calculatorul lui.

— Știm sigur că n-a folosit decât un singur laptop?

— N-au fost găsite altele, dar frecventa cel puțin un internet café. Poate și altele în timpul călătoriilor.

Tehnicianul oftă.

— Va trebui să le eliminăm pe cele pe care putem și să reducem puțin aria de căutare.

Sparkes luă lista și se întoarse în bucătăria lui Dawn Elliott.

Dawn încă plângea. Salmond o ținea de mână și-i vorbea încet.

— Hai să continuăm, Dawn! Te descurci de minune. Domnule Sparkes, Dawn se descurcă de minune.

Mama îl privi cum stătea în pragul ușii ca în ziua în care dispăruse Bella.

Senzația de déjà vu era neplăcută.

— Am lista celor pe care i-ai întâlnit în camerele de chat. Hai să ne uităm la ea și să vedem dacă-ți amintești ceva.

În restul casei era liniște. Voluntarii plecaseră de ceva vreme, alungați de senzația de pericol iminent și de starea în care se afla Dawn.

Dawn urmări lista cu degetul, pagină cu pagină.

— Nu mi-am imaginat că am vorbit cu atâta lume, spuse ea.

— Probabil nici n-ai făcut-o. Oamenii se conectează la o astfel de cameră, salută, apoi ascultă.

Dawn se opri de câteva ori, făcând pulsul lui Sparkes să sară, mărturisindu-i Zarei Salmond câte un detaliu – „Seagull13… locuia la Brighton și voia să știe prețurile caselor pe aici. BillieJean era fan Michael Jackson – ne vorbea tot timpul despre el… Redhead100 căuta dragoste. Mă întreb dacă a găsit-o” –, dar majoritatea discuțiilor fuseseră atât de banale, încât Dawn nu-și amintea prea multe.

Când ajunse la TallDarkStranger14 se opri.

— Pe acesta mi-l amintesc. Știu că m-a amuzat numele lui. Un clișeu. Cred că

ne-am trimis unul sau două e-mailuri în afara camerei. Nimic romantic. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu el într-un moment în care mă simțeam cam deprimată, dar n-am păstrat legătura.