— Russ, a premeditat totul. N-a fost o răpire la nimereală. Le-a vânat. Mașina lui apare și pe alte camere în ziua aia?

— La benzinărie la Hook, a alimentat în drum spre casă. Orele se potrivesc.

— Hai să terminăm aici cu înregistrarea și să obținem cât mai multe detalii!

apoi mă duc să-i bat lui Glen Taylor la ușă, spuse Sparkes.

Cei doi bărbați se așezară în fața monitorului în timp ce tehnicianul prelucra imaginile cu mașina, le mărea și le micșora rezoluția, concentrându-se asupra parbrizului.

— E foarte neclar, dar suntem siguri că e vorba de un bărbat alb, brunet, fără

ochelari și barbă, le spuse el.

Chipul din spatele parbrizului le plutea în fața ochilor. O figură ovală cu două

găuri negre în loc de ochi.

VP - 226

45.

Luni, 2 octombrie 2006

Soțul

Glen Taylor o văzuse prima oară pe Bella Elliott pe Facebook după ce o cunoscuse pe Dawn (Little Miss Sunshine) în vara aceea într-o cameră de chat.

Le povestea unor străini despre fiica ei și despre o vizită la grădina zoologică.

Unul dintre prietenii virtuali ai lui Dawn o întrebase atunci dacă are o fotografie cu Bella din excursia aceea – poate una cu maimuțele, care îi plăcuseră foarte mult. Glen urmărise conversația cu un ochi și, când Dawn le arătase tuturor pagina ei de Facebook, se uitase și el. Pagina nu era securizată, și el răsfoise fotografiile lui Dawn.

Când dăduse cu ochii de Bella, privise chipul acela micuț și încrezător în sine și și-l întipărise în minte, ca să-l poată regăsi apoi oricând dorea, în timpul fanteziilor sale întunecate. Bella intră în galeria lui de fotografii, dar avu alt impact decât ceilalți copii. Glen se trezi căutând-o ori de câte ori vedea o fetiță

blondă pe stradă sau în parcurile în care lua prânzul când avea călătorii de făcut.

Era pentru prima dată când fanteziile lui părăseau monitorul și intrau în viața reală, ceea ce îl speria și îl excita în egală măsură. Voia să facă ceva. Nu știu ce, la început, dar, în timpul orelor petrecute conducând mașina, începu să pună la cale un plan de a o întâlni pe Bella.

Little Miss Sunshine era cheia, și el își crea un nou profil online, dedicat special întâlnirilor cu ea. Operațiunea Aur îl învățase că nu trebuie să lase urme, așa că se oprea pe drumul de întoarcere la internet-café-ul de lângă depozit, ca să pătrundă în lumea lui Dawn. Și s-o atragă pe Dawn într-a lui.

Își spuse TallDarkStranger și se apropie de Little Miss Sunshine în tăcere, alăturându-se grupurilor de chat în care știa că se află și ea și nevorbind decât foarte puțin. Nu voia să atragă vreo atenție nepotrivită, așa că îi punea doar ocazional întrebări inteligente, o flata și ușor, ușor deveni unul dintre obișnuiții ei. Little Miss Sunshine îi trimise primul mesaj privat lui TallDarkStranger abia după două săptămâni.

LittleMissSunshine: Bună, ce faci?

VP - 227

TallDarkStranger: Bine. Tu? Ai treabă?

LittleMissSunshine: Trebuie să stau acasă cu fetița mea.

TallDarkStranger: Se poate și mai rău. Pare un copil minunat.

LittleMissSunshine: Chiar este. Sunt foarte norocoasă.

Taylor nu era online zi de zi. N-ar fi avut cum, din cauza lui Jean și a slujbei, dar reuși să țină legătura cu Dawn o perioadă dintr-un local liniștit unde îl dusese Mike Doonan la un moment dat, pe vremea când încă își vorbeau. Când încă frecventau aceleași camere de chat și forumuri, înainte ca Glen să-l prevină

pe șeful său că infirmitatea lui Mike e o înșelătorie. Îl văzuse sărind din mașină

la Internet Inc. ca un tinerel și simțise că era de datoria lui să scoată la iveală

minciuna. Orice om de bun-simț ar fi făcut același lucru, îi spusese el lui Jean. Iar ea fusese de acord.

Acolo, la internet-café, reconstituise el detaliile vieții lui Dawn. Îi știa numele adevărat și data nașterii Bellei de pe pagina de Facebook și, dintr-o conversație purtată pe chat despre restaurantele unde erau acceptați și copiii mici, află că

locuia în Southampton. Dawn prefera McDonalds pentru că „acolo nimeni nu se supără când copilul plânge, plus că e ieftin” și adusese în discuție restaurantul din zona ei.

Când livră după aceea în zonă, Glen se duse să verifice restaurantul. Se uita doar, își spuse în timp ce despacheta hamburgerul și urmărea familiile din jurul lui.

La plecare, făcu un tur cu mașina în zonă. Se uita doar.

Dură ceva vreme, dar până la urmă Dawn rosti numele grădiniței unde mergea fiica ei în timp ce discuta cu o altă mamă pe chat, în maniera neatentă

pe care o deprinsese online. Considera fiecare schimb de replici o conversație privată – ca oamenii din autobuze care discută la telefon despre căsnicii distruse sau despre negii genitali. Glen își spuse un „da!” în sinea lui și păstră informația pentru el.

•

Ceva mai târziu, stând vizavi de Jean în fața unei farfurii cu mâncare de pui, o întrebă ce făcuse în ziua aceea.

— Lesley mi-a zis că i-am aranjat super părul lui Eve. A vrut o tunsoare bob gen Keira Knightley cu șuvițe roșcate. Știam că nu i se potrivește – nu seamănă

deloc cu Keira Knightley, mai ales cu fața aia a ei rotundă –, dar i-a plăcut rezultatul.

— Bravo, draga mea!

VP - 228

— Mă întreb ce i-o fi spus soțul ei când a ajuns acasă. Mai vrei și ultima bucată de pui? Dacă nu, o să ajungă la gunoi.

— Bine, dă-mi-o! Nu știu de ce mi-e atât de foame. Am mâncat un sandviș

uriaș la prânz, dar asta e delicioasă. Ce e la televizor diseară? Top Gear? Hai să

spălăm farfuriile repede și să ne uităm!

— Du-te și uită-te tu! Spăl eu vasele.

El o sărută pe frunte și se strecură pe lângă ea. Până când chiuveta se umplu cu apă caldă, Jean puse un ibric pe foc.

Abia după ce se așeză la televizor, Glen îndrăzni să analizeze cu minuție noile informații pe care le avea. Știa unde le poate găsi pe Bella și pe Dawn. Putea să