Camera 601 este plină de lume, lumini şi camera foto, dar o găsesc imediat din priviri. Stă într‑o parte. Are părul desfăcut: o coamă bogată şi lucioasă care i se revarsă peste sâni. Poartă blugi strâmţi şi tenişi, şi o jachetă bleumarin cu mânecă scurtă peste un tricou alb. Oare jeanşii şi tenişii reprezintă ţinuta ei defini‑

torie? Deşi nu mi se par cele mai potrivite articole de îmbrăcă‑

minte, trebuie să recunosc că‑i scot în evidenţă picioarele bine conturate. Ochii ei, dezarmanţi ca de obicei, se fac mari când mă

apropii de ea.

— Domnişoară Steele, ne întâlnim din nou.

Îmi apucă mâna întinsă şi, pentru un moment, îmi vine să‑i strâng mâna şi să o duc la buze.

Grey, nu fi absurd.

Se îmbujorează din nou, delicios, şi arată spre prietena ei, care stă prea aproape de noi, aşteptând s‑o bag în seamă.

— Domnule Grey, ea e Katherine Kavanagh, spune ea.

42 Grey

E L James 43

Îi dau drumul cu ezitare şi mă întorc către insistenta domnişoară

Kavanagh. E înaltă, frapantă şi dichisită, ca şi tatăl ei, dar are ochii mamei sale şi ştiu că ei trebuie să‑i mulţumesc pentru întâlnirea cu încântătoarea domnişoară Steele. Acest gând mă face mai binevoitor faţă de ea.

— Ambiţioasa domnişoară Kavanagh. Ce mai faceţi? Sper că

vă simţiţi mai bine. Anastasia spunea că săptămâna trecută eraţi bolnavă.

— Acum sunt bine, mulţumesc, domnule Grey.

Are o strângere de mână fermă şi încrezătoare şi mă îndoiesc că a avut măcar o singură zi grea în toată existenţa ei privilegiată.

Mă întreb cum de aceste două femei sunt prietene. Nu au nimic în comun.

— Mulţumesc că v‑aţi rupt din timpul dumneavoastră ca să

faceţi acest lucru, spune Katherine.

— Este o plăcere, răspund eu şi îi arunc o privire Anastasiei, care mă recompensează cu îmbujorarea ei care‑o dă de gol.

Oare numai eu o fac să se înroşească? Acest gând mă încântă.

— El este José Rodriguez, fotograful nostru, zice Anastasia şi faţa i se luminează când mi‑l prezintă.

Rahat. Ăsta e iubitul ei?

Rodriguez înfloreşte tot când Ana îi zâmbeşte dulce.

Oare şi‑o trag?

— Domnule Grey.

Rodriguez se uită urât la mine când dăm mâna. E un avertis‑

ment. Îmi transmite s‑o las în pace. O place. O place mult de tot.

Păi, puştiule, să începem jocul.

— Domnule Rodriguez, unde vrei să stau?

Am un ton provocator, iar el îşi dă seama de asta, dar Katherine intervine şi‑mi arată un scaun. Ah. Îi place să facă pe şefa. Acest gând mă amuză în timp ce iau loc. Un alt tânăr care pare să lucreze cu Rodriguez aprinde luminile şi pentru un moment mă simt orbit.

Ce mama dracului!

Lumina orbitoare scade, iar eu mă uit după domnişoara Steele.

Stă undeva în spatele camerei, urmărind pregătirile. Oare întot‑

deauna este la fel de sfioasă ca acum? Poate de aceea ea şi Kavanagh sunt prietene; se mulţumeşte să rămână în umbră şi o lasă pe Katherine să iasă în evidenţă.

Hmm… o supusă înnăscută.

Fotograful pare destul de profesionist şi absorbit de sarcina pe care a primit‑o. Mă uit la domnişoara Steele, care ne urmă‑

reşte pe amândoi. Privirile ni se întâlnesc; privirea ei este onestă

şi inocentă şi, pentru un moment, mă răzgândesc în privinţa planului meu. Dar apoi îşi muşcă din nou buza, iar eu simt că mă

sufoc.

Predă‑te, Anastasia. O implor să nu se mai holbeze şi, ca şi când m‑ar fi auzit, e prima care îşi mută privirea.

Bravo.

Katherine mă roagă să stau în picioare, iar Rodriguez continuă

să facă poze. Apoi termină şi‑mi dau seama că acum e şansa mea.

— Mulţumesc încă o dată, domnule Grey.

Katherine se năpusteşte spre mine şi îmi strânge mâna, urmată

de fotograf, care mă priveşte cu o dezaprobare prost ascunsă.

Ostilitatea lui mă face să zâmbesc.

Ah, frate… nici nu ştii ce am în cap.