28 Grey
E L James 29
Ah, deci e o reacţie pozitivă.
— Eram prin zonă. Trebuie să cumpăr câteva lucruri. E o plăcere să te revăd.
O reală plăcere. E îmbrăcată într‑un tricou mulat şi într‑o pereche de jeanşi, nu în chestia aia fără nicio formă pe care o purta acum mai puţin de o săptămână. Are picioare lungi, o talie îngustă şi sâni perfecţi. Buzele încă îi sunt desfăcute într‑o expresie surprinsă
şi trebuie să rezist dorinţei de a‑i ridica puţin bărbia şi de a‑i închide gura. Am zburat tocmai de la Seattle doar ca să te văd şi, după cum arăţi acum, a meritat să fac drumul ăsta.
— Ana. Mă cheamă Ana. Cu ce vă pot fi de folos, domnule Grey?
Inspiră adânc, îşi îndreaptă umerii, aşa cum a făcut şi în timpul interviului, şi îmi zâmbeşte prefăcut, întocmai cum le zâmbeşte clienţilor.
A început jocul, domnişoară Steele.
— Am nevoie de câteva lucruri. Pentru început, aş vrea nişte cabluri autoblocante.
Cererea mea o prinde pe picior greşit; pare uluită.
Ah, va fi foarte distractiv. Ai fi surprins să vezi ce pot face cu niştecabluri, iubito.
— Avem de mai multe lungimi. Doriţi să vi le arăt? spune ea, recăpătându‑şi glasul.
— Te rog. După tine.
Iese din spatele tejghelei şi arată către unul dintre culoare. Poartă
tenişi. Cu mintea în altă parte, mă întreb cum ar arăta în pantofi cu toc‑cui. Louboutin… nimic altceva decât Louboutin.
— Sunt la echipamente electrice, culoarul opt.
Vocea îi ezită şi se înroşeşte la faţă…
Chiar are o reacţie. Simt cum speranţa mea renaşte.
În niciun caz nu e lesbiană. Zâmbesc cu subînţeles.
— După tine.
Îi fac semn cu mâna s‑o ia înainte. Lăsând‑o să meargă în faţa mea îmi permite să‑i admir fundul fantastic. Coada ei lungă şi groasă
ţine ritmul ca un metronom, sincronizându‑se cu legănarea blândă a şoldurilor. Chiar are tot ce‑i trebuie: e dulce, politicoasă şi frumoasă, cu toate calităţile fizice pe care le apreciez la o supusă. Dar întrebarea de un million de dolari este: ar putea deveni supusă? Probabil nu cunoaşte nimic despre acest mod de viaţă — modul meu de viaţă —
dar mi‑ar plăcea foarte mult să‑i fac cunoştinţă cu el. Te pripeşti, Grey.
— Aţi venit la Portland cu afaceri? mă întreabă, întrerupându‑mi gândurile.
Are un ton afectat; simulează dezinteresul. Îmi vine să râd.
Rareori femeile mă fac să râd.
— Am vizitat divizia de agricultură de la WSU. Are sediul la Vancouver, mint eu.
De fapt, am venit ca să te văd pe tine, domnişoară Steele.
Rămâne cu gura căscată, iar eu mă simt ca naiba.
— În prezent finanţez un proiect de cercetare care vizează rotaţia recoltelor şi tehnologizarea solului.
Măcar asta e adevărat.
— Asta face parte tot din planul dumneavoastră de a hrăni planeta?
Îşi arcuieşte o sprânceană, amuzându‑se.
— Cam aşa ceva, mormăi eu.
Râde cumva de mine? Ah, mi‑ar plăcea să pun punct acestei faze. Dar cum să încep? Poate cu cina, mai degrabă decât cu inter‑
viul obişnuit… uite, asta ar fi o premieră: să scot o tânără speranţă
la cină.
Ajungem la cablurile autoblocante, care se găsesc într‑o gamă
largă de lungimi şi culori. Absent, îmi trec degetele peste ele. Aş
