46 Grey

E L James 47

nu am asupra ei efectul pe care mi l‑aş fi dorit. Gândul acesta este demoralizator.

În spatele nostru auzim chicoteala stânjenită a celor doi.

— Ce au lifturile astea? bâigui eu.

Şi trebuie să recunosc că e ceva firesc şi naiv în chicoteala lor care mă farmecă de‑a dreptul. Domnişoara Steele pare atât de inocentă, exact ca ei, şi când ieşim în stradă încep din nou să‑mi pun la îndo‑

ială motivele.

E prea tânără. E prea neexperimentată, dar, să mă ia naiba, îmi place să‑i simt mâna în mâna mea.

La cafenea o conduc către o masă şi o întreb ce vrea să bea. Ea comandă bâlbâindu‑se: ceai English Breakfast — apă fierbinte, cu pliculeţul pe marginea farfurioarei. Asta e o noutate pentru mine.

— Nu vrei cafea?

— Nu prea‑mi place cafeaua.

— Bine, un ceai cu pliculeţul alături. Zahăr?

— Nu, mulţumesc, spune ea, privindu‑şi fix degetele.

— Ceva de mâncare?

— Nu, mulţumesc.

Scutură din cap şi îşi aruncă părul cu reflexe roşietice pe spate.

Trebuie să aştept la coadă pe când cele două femei voinice din spatele tejghelei schimbă replici fără sens cu toţi clienţii. Este ener‑

vant şi mă ţine departe de obiectivul meu: Anastasia.

— Hei, frumosule, cu ce te servesc? mă întreabă femeia mai în vârstă cu o sclipire în ochi.

E doar o faţă drăguţă, nu te lăsa păcălită, draga mea.

— Aş dori o cafea cu lapte condensat. Un ceai English Breakfast.

Cu pliculeţul alături. Şi o brioşă cu afine.

Poate Anastasia se răzgândeşte şi mănâncă.

— Eşti în trecere prin Portland?

— Da.

— În weekend?

— Da.

— Vremea s‑a îndreptat azi.

— Da.

— Sper că ieşi să te bucuri de soare.

Te rog, nu mai vorbi cu mine şi grăbeşte‑te dracului.

— Da, şuier printre dinţi şi mă uit înspre Ana, care îşi mută

repede privirea în altă parte.

Se uită la mine. Oare mă măsoară din priviri?

Poate am totuşi o şansă.

— Poftim.

Femeia îmi face cu ochiul şi îmi aşază băuturile pe tavă.

— Plăteşte la casă, dragule, şi să ai o zi bună.

Reuşesc să‑i dau un răspuns cordial.

— Mulţumesc.

La masă, Anastasia îşi studiază degetele, meditând la Dumnezeu ştie ce.

La mine oare?

— Un bănuţ dacă‑mi spui la ce te gândeşti, zic eu.

Ea sare ca arsă şi se îmbujorează în timp ce eu pun pe masă

ceaiul ei şi cafeaua mea. Stă acolo mută şi îngrozită. De ce? Oare nu vrea să se afle aici?

— La ce te gândeşti? întreb din nou, iar ea îşi face de lucru cu pliculeţul cu ceai.

— E ceaiul meu favorit, spune, iar eu îmi propun să memorez că

ceaiul Twinings English Breakfast este preferatul ei.

Privesc cum scufundă pliculeţul cu ceai în ceainic. E un spec‑

tacol elaborat. Îl trage afară aproape imediat şi aşază pliculeţul folosit pe farfurioară. Zâmbesc amuzat. Îmi povesteşte că îi place ceaiul slab şi negru şi, pentru o clipă, mă gândesc că se referă la bărbaţi.