înainte să mai apuc să‑i pun vreo întrebare.

La naiba. Poate că‑i prea târziu.

Mă cuprinde ameţeala la acest gând. Mă ridic în picioare şi încep să străbat camera în sus şi‑n jos, gândindu‑mă s‑o sun pe Gail, dar nu am mult de aşteptat. Apare un tânăr cu şuviţe împletite închise la culoare şi cu ochi inteligenţi. Acesta e doctorul ei?

— Domnul Reed? întreabă el.

— Unde‑i Leila?

Mă studiază pentru un moment, apoi oftează şi‑şi face curaj.

— Mi‑e teamă că nu ştiu, spune el. A reuşit să ne păcălească.

— Poftim?

— A dispărut. Cum a reuşit să fugă, habar nu am.

— A fugit? întreb eu neîncrezător şi mă las să cad într‑un scaun.

El se aşază vizavi de mine.

— Da. A dispărut. Acum o căutăm.

— E încă aici?

— Nu ştim.

— Cine sunteţi dumneavoastră? îl întreb.

— Sunt dr. Azikiwe, psihiatrul de gardă.

Pare prea tânăr ca să fie psihiatru.

— Ce‑mi puteţi spune despre Leila? îl întreb.

— Păi, a fost internată după o tentativă eşuată de suicid. A încercat să‑şi taie venele acasă la unul dintre foştii ei iubiţi. Menajera lui a adus‑o aici.

Simt cum tot sângele mi se scurge din trup.

— Şi? întreb.

Îmi trebuie mai multe informaţii.

— Mai multe nu ştim nici noi. A spus că a avut un moment de slăbiciune, că se simte bine, dar noi am intenţionat s‑o ţinem sub supraveghere şi să‑i mai punem nişte întrebări.

546 Grey

E L James 547

— Aţi vorbit cu ea?

— Am vorbit.

— De ce a făcut asta?

— A spus că a voit să atragă atenţia asupra ei. Nimic mai mult.

Şi, pentru că s‑a făcut atât de tare de râs, s‑a ruşinat şi voia să se ducă

acasă. A spus că nu voia să se sinucidă. Am crezut‑o. Cred că era doar gândire suicidară.

— Cum aţi putut s‑o lăsaţi să scape?

Îmi trec mâinile prin păr, încercând să‑mi stăpânesc nervii.

— Nu ştiu cum a fugit. Va fi o anchetă internă. Dacă vă contac‑

tează, vă sugerez să‑i spuneţi să se întoarcă. Are nevoie de ajutor. Pot să vă pun câteva întrebări?

— Sigur, răspund eu, neatent.

— Mai sunt şi alte cazuri de boli mintale la dumneavostră în familie?

Mă încrunt, apoi îmi dau seama că se referă la familia Leilei.

— Nu ştiu. Familia mea e foarte discretă în aceste privinţe.

Pare îngrijorat.

— Ştiţi ceva despre acest fost iubit?

— Nu, răspund eu, puţin cam prea repezit. L‑aţi contactat pe soţul ei?

Doctorul face ochii mari.

— E măritată?

— Da.

— Nouă nu ne‑a spus aşa.

— Ah. Mă rog, o să‑l sun eu. Nu vreau să vă mai răpesc din timp.

— Dar mai am câteva întrebări pentru dumneavoastră…

— Prefer s‑o caut în acest timp. E clar că nu se simte bine.

Mă ridic.