Am amintiri vagi despre locul acela: beţivi, vagabonzi şi drogaţi urlând la noi pe stradă; cocioaba sordidă care ne ţinea loc de casă; şi femeia tânără şi distrusă, târfa drogată căreia îi spuneam mami, privind în gol şi stând într‑o încăpere tristă şi împuţită, cu aer stătut şi plină de praf.
Şi el.
Mă trec fiorii. Nu te mai gândi la el… nici la ea.
Dar nu mă pot abţine. Ana n‑a comentat nimic despre mărturi‑
sirea mea de azi‑noapte. N‑am vorbit nimănui despre târfa drogată.
Poate că de‑asta m‑a atacat Ana dis‑de‑dimineaţă: crede că am nevoie de iubire tandră şi de afecţiune.
La dracu’.
Iubito. O să profit de trupul tău dacă tu mi‑l oferi. Sunt bine aşa cum sunt. Dar mă întreb, de fapt, dacă sunt într‑adevăr bine. Mă
prefac că‑mi ignor neliniştea; trebuie să discut despre asta cu Flynn când se întoarce.
Acum însă mi‑e foame. Sper c‑a ieşit de la duş, pentru că trebuie să mănânc.
436 Grey
E L James 437
Ana stă lângă blatul din bucătărie, pălăvrăgind cu doamna Jones, care ne‑a pus masa pentru micul dejun.
— Vrei să mănânci ceva? întreabă doamna Jones.
— Nu, mulţumesc, zice Ana.
A, nu, nu‑ncepe iar.
— Sigur c‑o să mănânci, mârâi eu la amândouă. Îi plac clătitele, şunca şi ouăle, doamnă Jones.
— Da, domnule Grey. Dumneavoastră ce doriţi, domnule? zice ea, fără să clipească.
— Omletă, te rog, şi nişte fructe. Stai jos, îi spun Anei, arătându‑i unul dintre taburete.
Ea se aşază, iar eu iau loc lângă ea, în timp ce doamna Jones ne pregăteşte micul dejun.
— Ţi‑ai cumpărat bilet de avion? o întreb.
— Nu, îl cumpăr de‑acasă, de pe internet.
— Ai bani?
— Da, îmi răspunde ea de parcă ar vorbi cu un copil de cinci ani şi‑şi aruncă părul peste umăr, strângând din buze iritată.
Ridic din sprânceană autoritar. Te pot bate oricând din nou la fund, iubito.
— Da, am, mulţumesc, zice ea repede, cu un ton mai supus.
Aşa e mult mai bine.
— Am un avion. Nu va avea niciun zbor de făcut în următoarele trei zile; ţi‑l pun la dispoziţie.
O să zică „nu“. Dar nu mă poate opri să‑i propun varianta asta.
Îşi desface buzele şocată şi pare uluită, impresionată şi exaspe‑
rată în aceeaşi măsură.
— Am abuzat deja grav de flota aviatică a companiei tale. N‑aş
vrea să abuzez în continuare, spune ea, cu nonşalanţă.
— E compania mea şi e avionul meu.
Ea scutură din cap.
— Mulţumesc pentru ofertă. Dar mi‑ar prinde mai bine să iau o cursă de linie.
Cu siguranţă, cele mai multe dintre femei ar fi profitat de ocazia de a zbura cu un avion particular, dar se pare că bogăţia materială
n‑o impresionează deloc pe fata asta — sau nu vrea să se simtă înda‑
torată faţă de mine. Nu sunt sigur care e răspunsul corect. Oricare‑ar fi, e o creatură încăpăţânată.
— Cum doreşti.
