Buzele ei mă urmăresc, aşa că‑i răspund, sărutând‑o, luat prin surprindere de efervescenţa ei. Cu o mână îi ţin capul, iar cu cealaltă
o ating pe fundul ei gol şi recent pedepsit şi simt că mă aprind ca un lemn uscat.
— Ei bine, mă bucur c‑ai dormit bine.
În voce mi se citeşte dorinţa trezită la viaţă.
— Îţi sugerez să te duci să faci un duş sau te întind chiar acum peste biroul ăsta.
— Prefer biroul, şopteşte ea, frecându‑şi sexul de penisul meu întărit.
Măi‑măi, ce surpriză.
Are ochii întunecaţi şi plini de dorinţă.
— Ţi s‑a deschis pofta pentru lucruri de genul ăsta, nu‑i aşa, domnişoară Steele? Devii nesătulă.
— Am poftă doar de tine.
— Să fii sigură. Doar de mine!
Vorbele ei îmi stârnesc libidoul. Îmi pierd controlul şi dau la o parte dintr‑o mişcare tot ce e pe birou, aruncându‑mi hârtiile, tele‑
fonul şi pixurile la podea, dar mă doare‑n cot. O ridic pe Ana şi o‑ntind pe birou şi părul i se revarsă peste margine până pe scaun.
— Asta vrei, asta primeşti, iubito, mârâi eu, scoţând repede prezervativul şi descheindu‑mă la pantaloni.
Mi‑l pun cât pot de iute şi mă uit fix la nesătula domnişoară Steele.
— Sper că eşti pregătită, o avertizez, apucând‑o de încheieturi şi dându‑i mâinile la o parte în lateral.
O pătrund cu o singură mişcare hotărâtă.
— Ah… Doamne, Ana. Eşti foarte pregătită.
O las o fracţiune de secundă să se obişnuiască. Apoi încep să
împing. Înainte şi înapoi. La nesfârşit. Din ce în ce mai tare. Îşi dă
capul pe spate şi deschide gura ca pentru o rugăciune fără cuvinte, iar pieptul îi tresare în ritmul fiecărei mişcări a trupului ei. Îşi pune picioarele în jurul meu, în timp ce eu i‑o trag.
Asta‑ţi doreşti, iubito?
Îmi întâmpină fiecare mişcare şi se leagănă sub mine, gemând în timp ce o posed. I‑o trag din ce în ce mai tare, până când simt cum tot trupul i se încordează.
— Haide, iubito, dă‑ţi drumul, scrâşnesc printre dinţi, iar ea mă
ascultă, ţipând şi aducându‑mă şi pe mine la orgasm.
La naiba. Îmi dau drumul la fel de spectaculos ca ea şi mă prăbu‑
şesc deasupra ei, iar trupul i se zguduie de parc‑ar fi atins de replicile unui cutremur.
432 Grey
E L James 433
La naiba. Asta a venit din senin.
— Ce mama naibii‑mi faci?
Am rămas fără suflu, cu buzele lipite de gâtul ei.
— Mă farmeci complet, Ana. Îmi faci vrăji.
Şi ai sărit pe mine să mi‑o tragi!
Îi eliberez încheieturile şi vreau să mă ridic, dar ea mă strânge şi mai tare cu picioarele, cu degetele vârâte în părul meu.
— Eu sunt cea vrăjită, şopteşte ea.
Privirile ni se întâlnesc şi mă scrutează intens, de parcă ar vedea prin mine. De parcă‑mi vede întunericul din suflet.
La naiba. Lasă‑mă în pace. E prea mult.
Îi iau faţa în mâini ca s‑o sărut repede, dar în acel moment mi‑o imaginez în poziţia asta cu altcineva. Nu. Nu face asta cu nimeni altcineva. Niciodată.
— Eşti. A. Mea.
