E L James 535

Iar a înţeles totul greşit şi iar îi spun cât de dezarmantă mi se pare ea.

Ridică din sprânceană.

— De‑asta te‑ai răzgândit?

— Să mă răzgândesc?

— Da — în ceea ce ne priveşte?

Dacă m‑am răzgândit? Cred că doar că mi‑am lărgit puţin orizontul, asta‑i tot.

— Nu cred că m‑am răzgândit. Trebuie doar să ne redefinim parametrii, trebuie să ne redefinim fronturile de luptă, dacă doreşti.

O putem scoate la capăt, sunt sigur. Te vreau supusă în camera de joacă. Te voi pedepsi dacă încalci regulile. În afară de asta… mă

rog, cred că sunt deschis la negocieri. Acestea sunt pretenţiile mele, domnişoară Steele. Ce ai de spus?

— Deci pot dormi cu tine? La tine‑n pat?

— Asta‑ţi doreşti?

— Da.

— Sunt de acord, atunci. În plus, dorm foarte bine când eşti la mine în pat. Nici nu credeam.

— Mi‑era teamă că mă vei părăsi dacă nu sunt de acord cu tot ce‑mi propui, spune ea, palidă la faţă.

— Nu plec nicăieri, Anastasia. În plus…

Cum poate crede aşa ceva? Trebuie s‑o liniştesc.

— O să urmăm sfatul tău, calea ta: compromisul. Mi‑ai scris despre asta. Şi, până acum, funcţionează.

— Îmi place la nebunie faptul că şi tu îţi doreşti mai mult.

— Ştiu.

Îi vorbesc cu blândeţe.

— De unde ştii?

— Crede‑mă. Ştiu, pur şi simplu.

Tu mi‑ai spus, în somn.

Chelneriţa se întoarce cu comanda noastră şi o urmăresc pe Ana cum îşi devorează clătitele. „Mai mult“ pare să‑i convină de minune.

— E delicios, spune ea.

— Îmi place când ţi‑e foame.

— Cred că antrenamentul de azi‑noapte şi senzaţia din dimi‑

neaţa asta sunt de vină.

— A fost o senzaţie minunată, nu‑i aşa?

— A fost foarte frumos, domnule Grey, spune ea în timp ce‑şi îndeasă în gură ultima bucăţică de clătită. Pot să‑ţi fac eu cinste?

adaugă ea.

— Cum să‑mi faci cinste?

— Să plătesc pentru micul dejun.

Râd zgomotos.

— Nu prea cred.

— Te rog. Vreau eu.

— Încerci să mă emasculezi de tot?

Ridic ameninţător din sprânceană.

— Acesta este probabil singurul loc unde‑mi permit să plătesc.

— Anastasia, apreciez gestul. Chiar îl apreciez. Dar nu.

Îşi ţuguie buzele iritată când o rog pe roşcată să ne aducă nota.

— Nu te strâmba, o avertizez şi mă uit cât e ceasul. E 8:30.

La 11:15 am o întâlnire cu reprezentanţii Autorităţii pentru Reamenajarea Terenurilor Industriale Abadonate din Savannah, aşa că, din păcate, trebuie să ne întoarcem în oraş. Mă gândesc să anulez întâlnirea, pentru că mi‑ar plăcea să‑mi petrec toată ziua cu Ana, dar nu, e prea mult. Alerg după fata asta în loc să mă concentrez la afaceri.

Priorităţile, Grey.

O ţin de mână şi ne îndreptăm către maşină, la fel ca oricare alt cuplu. Ea e pierdută în hanoracul meu, arătând destinsă, relaxată, frumoasă — şi, da, e cu mine. Trei tipi care intră în IHOP o studiază; ea nu‑şi dă seama de asta nici când îmi pun braţul în jurul taliei ei ca să arăt că‑i a mea. Nici măcar nu are idee cât de frumoasă e. Îi deschid portiera şi ea îmi zâmbeşte luminos.

M‑aş putea obişnui cu asta.

536 Grey

E L James 537

Scriu adresa mamei ei pe GPS şi pornim către nord, pe I‑95, ascul‑