— E vorba despre Darfur.
— Da?
— Se pare că întrezăreşte în acest convoi umanitar o mare opor‑
tunitate de PR.
O, Doamne. O‑ntrezăreşte, nu‑i aşa?
— Nu, nu vreau publicitate pentru Darfur.
Am o voce îmbufnată şi exasperată.
— Spune că un jurnalist de la Forbes vrea să discute cu tine despre asta.
Cum naiba au aflat?
— Spune‑i lui Sam să se descurce singur, mă răstesc.
Pentru asta‑i plătit.
— Vrei să vorbeşti direct cu el? întreabă ea.
— Nu.
— Mă ocup eu. Mai trebuie să confirmi prezenţa la evenimentul de sâmbătă.
— Ce eveniment?
— Gala Camerei de Comerţ.
— E sâmbăta care vine? întreb şi atunci îmi vine o idee.
— Da, domnule.
— Stai puţin…
Mă‑ntorc către Ana, care‑şi tot foieşte piciorul stâng, dar nu‑şi ia ochii albaştri ca azurul de la mine.
430 Grey
E L James 431
— Când te‑ntorci din Georgia?
— Vineri, spune ea.
— Mai am nevoie de un bilet, pentru că am o însoţitoare, o anunţ pe Andrea.
— O însoţitoare? ciripeşte Andrea, parcă nevenindu‑i să creadă.
Oftez.
— Da, Andrea, asta am spus. O însoţitoare. Domnişoara Anastasia Steele mă va însoţi.
— Da, domnule Grey.
Pare dintr‑odată foarte veselă.
Pentru numele lui Dumnezeu. Ce se‑ntâmplă cu angajaţii mei?
— Asta‑i tot.
Închid telefonul.
— Bună dimineaţa, domnişoară Steele.
— Domnule Grey, mă salută Ana.
Mă ridic de la birou şi mă duc lângă ea, mângâindu‑i chipul.
— N‑am vrut să te trezesc, păreai atât de liniştită. Ai dormit bine?
— Sunt foarte odihnită, mulţumesc. Am venit doar să te salut înainte să intru la duş.
Zâmbeşte şi ochii îi sclipesc de încântare. E o plăcere pentru mine s‑o văd aşa. Mă aplec şi‑o sărut uşor înainte de‑a mă întoarce la lucru. Brusc îşi încolăceşte braţele în jurul gâtului meu şi‑şi trece degetele prin părul meu, lipindu‑şi trupul de mine.
Oau.
