— Ce mai face sora ta?
— Foarte bine, mulţumesc. Copiii cresc. Băieţii sunt obraznici uneori.
— Ştiu.
Îmi zâmbeşte şi se oferă să‑mi facă o cafea.
— Te rog. O să fiu la mine‑n birou.
Mă studiază şi zâmbetul plăcut se transformă într‑unul atot‑
cunoscător… feminin şi conspirativ. Apoi iese zorită din bucătărie, presupun că la spălătorie.
Care‑i problema ei?
Bine, aceasta este prima zi de luni — prima — în patru ani de când lucrează la mine când am o femeie adormită la mine‑n pat.
Dar nu‑i aşa mare scofală. Mic dejun pentru două persoane, doamnă
Jones. Cred că te descurci.
Clatin din cap şi mă duc la mine în birou ca să m‑apuc de lucru.
O să fac duş mai târziu… poate cu Ana.
Îmi verific e‑mailul şi trimit un mesaj către Andrea şi Ros, trans‑
miţându‑le c‑o să vin după‑amiază, nu dimineaţă. Apoi arunc o privire pe cele mai recente planuri ale lui Barney.
Gail bate la uşă şi‑mi aduce o ceaşcă de cafea, anunţându‑mă că
e deja 8:15.
Aşa de târziu?
— Nu mă duc la birou în dimineaţa asta.
— Întreba Taylor.
— Mă duc după‑amiază.
— O să‑i spun. Am agăţat hainele domnişoarei Steele la dumnea‑
voastră în dressing.
— Mulţumesc. Te‑ai mişcat repede. Ea încă doarme?
— Aşa cred.
Şi zâmbeşte din nou cu subînţeles. Ridic din sprâncene, iar ea surâde şi mai larg şi iese din birou. Iau o pauză de la lucru, îmi iau cafeaua şi mă duc să fac un duş şi să mă
bărbieresc.
Ana continuă să doarmă când termin eu de îmbrăcat.
Ai epuizat‑o, Grey. Şi‑a fost plăcut, mai mult decât plăcut. Pare senină, de parcă n‑ar avea nicio grijă pe lume.
Foarte bine.
Îmi scot ceasul din dulap şi, dintr‑un impuls, deschid sertarul de sus şi bag în buzunar ultimul prezervativ.
Nu se ştie niciodată.
Străbat livingul şi mă‑ndrept către birou.
— Doriţi micul dejun, domnule?
— O să iau micul dejun cu Ana. Mulţumesc.
Iau telefonul şi‑o sun pe Andrea de la biroul meu. După ce schimbăm câteva cuvinte, îmi face legătura cu Ros.
— Deci când ne onorezi cu prezenţa?
Ros are un ton sarcastic.
— Bună dimineaţa, Ros. Ce mai faci? zic eu cu duioşie.
— Supărată.
