O doresc.
Acum.
Trag de fir şi scot bilele dinăuntrul ei.
Ea urlă de plăcere. O răsucesc, iau un răgaz scurt ca să‑mi scot pantalonii şi‑mi pun un prezervativ, după care mă întind lângă ea.
O apuc de mâini, i le ridic deasupra capului şi alunec uşor în ea, făcând‑o să miaune ca o pisicuţă.
— Ah, iubito.
E o senzaţie incredibilă.
„Vreau să faci dragoste cu mine.“ Cuvintele ei îmi răsună în cap.
Şi încet, foarte încet, încep să mă mişc, simţindu‑i fiecare centi‑
metru de piele, lipit de mine. O sărut, bucurându‑mă în acelaşi timp şi de gura, şi de trupul ei. Îşi încolăceşte picioarele în jurul meu, răspunzându‑mi la fiecare mişcare blândă, legănându‑se până când ajunge, treptat, să‑şi dea drumul.
Orgasmul ei mă face să‑mi pierd minţile.
— Ana! strig, dându‑mi drumul în ea.
Mă dezlănţui. O eliberare bine‑venită după care însă… îmi doresc mai mult. Am nevoie de mai mult.
Când îmi revin, resping emoţia ciudată care pune stăpânire pe mine. Nu seamănă cu întunericul, dar e ceva de care‑ar trebui să mă
tem. Ceva ce nu înţeleg.
Mă prinde de mână, iar eu deschid ochii şi‑i studiez privirea adormită şi satisfăcută.
— Mi‑a plăcut, şoptesc şi o sărut prelung.
Ea mă răsplăteşte cu un zâmbet leneş. Mă ridic, o acopăr cu pătura, îmi iau pantalonii de pijama şi mă duc la baie, unde‑mi scot prezervativul şi‑l arunc. Îmi trag pantalonii pe mine şi găsesc crema de arnică.
Când mă întorc, Ana îmi zâmbeşte mulţumită.
424 Grey
E L James 425
— Întoarce‑te, îi comand şi preţ de o clipă am senzaţia c‑o să‑şi dea ochii peste cap, dar mă ascultă. Fundul tău are o culoare senzaţi‑
onală, remarc eu, încântat de rezultat.
Îmi pun nişte cremă în palmă şi o masez încet pe fund.
— Vezi că ai făcut o promisiune, Grey, spune ea căscând.
— Domnişoară Steele, te pricepi să strici momentul.
— Aveam o înţelegere, insistă ea.
— Cum te simţi?
— Înşelată la cântar.
Oftez profund şi aşez crema de arnică pe noptieră. Apoi mă bag în pat, luând‑o pe Ana în braţe. O sărut pe ureche.
— Femeia care m‑a adus pe lume era o târfă drogată, Anastasia.
Culcă‑te.
Se încordează în braţele mele.
Încremenesc. Nu‑mi trebuie nici compasiunea, nici mila ei.
— Era? şopteşte ea.
— A murit.
— De cât timp?
— A murit când aveam patru ani. Nu‑mi prea amintesc de ea. Carrick mi‑a povestit câte ceva. Îmi amintesc numai câteva amănunte. Culcă‑te, te rog.
După o vreme se relaxează.
— Noapte bună, Christian.
