— De ce aş şti aşa ceva?

— Cu tehnicile tale de urmărie, mă gândeam că puteai afla…

Se opreşte din vorbit, studiindu‑mi chipul.

568 Grey

E L James 569

— Anastasia, nu m‑aş gândi niciodată să intervin în cariera ta.

Numai dacă mi‑ai cere tu asta, desigur.

— Deci nu ştii la ce companie m‑am angajat?

— Nu. Ştiu că sunt patru edituri în Seattle — deci presupun că

la una dintre ele.

— La SIP, mă anunţă ea.

— Ah, cea mică, super. Bravo.

Este compania pe care Ros o consideră potrivită pentru a fi preluată. Va fi uşor.

O sărut pe Ana pe frunte.

— Deşteaptă fată. Când începi?

— Luni.

— Aşa de curând? Ia să profit eu de tine cât mai pot. Întoarce‑te.

Mă ascultă imediat. Îi scot sutienul şi fusta, apoi o apuc de fund şi o sărut pe umăr. Mă lipesc de ea şi îi adulmec părul. Parfumul ei îmi rămâne în nări, familiar, liniştitor şi unic. Îi simt trupul lângă

al meu şi asta mă calmează şi mă excită, deopotrivă. Are tot ce‑i trebuie.

— Mă intoxici, domnişoară Steele, şi mă linişteşti. Eşti o combi‑

naţie foarte ciudată.

O sărut pe păr, bucuros că e aici, apoi o iau de mână şi o trag sub jetul fierbinte.

— Au, scânceşte ea şi închide ochii.

— E doar puţină apă fierbinte.

Îi zâmbesc cu subînţeles. Deschizând un singur ochi, îşi ridică

bărbia şi se lasă în voia apei fierbinţi.

— Întoarce‑te, îi ordon. Vreau să te spăl.

Ea se execută, iar eu îmi torn puţin gel de duş în palmă şi încep s‑o masez pe umeri.

— Mai am ceva să‑ţi spun, zice ea, cu umerii încordaţi.

— Da?

Îmi păstrez tonul blând. De ce s‑a încordat? Mâinile îmi alunecă

peste sânii ei superbi.

— Expoziţia de fotografie a prietenului meu José se deschide joi la Portland.

— Aşa, şi ce‑i cu asta?

Din nou fotograful?

— I‑am promis că mă duc. Vrei să vii cu mine?

Cuvintele îi ies repede din gură, ca şi cum de‑abia ar fi aşteptat să le rostească.

O invitaţie? Sunt uluit. Eu nu primesc invitaţii decât de la familia mea, de la partenerii de afaceri şi de la Elena.

— La ce oră?

— Deschiderea e la şapte şi jumătate.

Şi asta va însemna mai mult, cu siguranţă. O sărut pe ureche şi şoptesc:

— Bine.

Îşi relaxează umerii şi se sprijină de mine. Pare uşurată şi nu ştiu dacă să mă amuz sau să mă enervez. Atât de inabordabil sunt?

— Aveai emoţii când mi‑ai pus această întrebare?

— Da. Cum ţi‑ai dat seama?

— Anastasia, tot trupul ţi s‑a relaxat dintr‑odată.

Îmi ascund iritarea.

— Păi, asta pentru că pari… ăă… tipul gelos.

Da. Sunt gelos. Când mă gândesc că Ana poate fi cu altcineva mă

tulbur imediat. Foarte tare.