Vreau să văd dacă putem aplica acest aşa‑zis aranjament al nostru în ambele sensuri.

— Serios?

— Da. Vreau să fii gata şi să m‑aştepţi în camera de joacă în cinci sprezece minute.

Mă ridic, observându‑i reacţia. Bea puţin din paharul cu vin şi face ochii mari.

— Poţi să te pregăteşti la tine‑n cameră. Întâmplător, acum ai dulapul plin cu haine pentru tine. Şi nu vreau să ne certăm pe tema asta.

Rămâne surprinsă, cu gura în forma literei o. Iar eu îi arunc o privire severă, ca nu cumva să‑ndrăznească să se certe cu mine. În mod remarcabil, ea nu zice nimic, iar eu mă duc în birou ca să‑i scriu lui Ros şi să‑i spun că vreau să‑nceapă procedurile de preluare a editurii SIP cât de curând posibil.

574 Grey

E L James 575

Mă uit peste câteva e‑mailuri de la muncă, dar nu găsesc nimic despre doamna Reed. O las pe Leila deoparte; m‑a preocupat în ultimele douăzeci şi patru de ore. În seara asta o să mă concentrez asupra Anei — şi‑o să mă distrez.

Când mă‑ntorc în bucătărie, constat că Ana a dispărut; presupun că e sus, ca să se pregătească.

În cameră îmi scot halatul şi‑mi pun jeanşii preferaţi. În timpul ăsta, îmi vin în minte imaginile cu Ana în baie — spatele ei fără cusur, apoi mâinile ei lipite de plăcile de faianţă în timp ce i‑o trăgeam.

Frate, fata asta are rezistenţă.

Hai să vedem câtă.

Într‑o stare vecină cu euforia, îmi iau iPod‑ul din living şi urc valvârtej în camera de joacă.

Când o găsesc pe Ana îngenuncheată, aşa cum trebuie, la intrare, cu faţa spre cameră — cu privirea coborâtă şi doar cu chiloţii pe ea — primul meu sentiment este unul de uşurare.

E încă aici; are chef.

Al doilea sentiment e unul de mândrie: mi‑a urmat instrucţiu‑

nile cuvânt cu cuvânt.

Îmi ascund cu greu un zâmbet.

Domnişoara Steele nu se dă înapoi de la nicio provocare.

Închid uşa în urma mea şi observ că şi‑a lăsat halatul de baie în cuier. Trec desculţ pe lângă ea şi‑mi pun iPod‑ul pe comodă. M‑am gândit s‑o privez de toate simţurile, în afară de atingere, şi să văd cum se descurcă. Pe pat sunt aşezate cearşafurile de satin.

Iar cătuşele de piele sunt la locul lor.

Din comodă scot un elastic de păr, o bandă pentru ochi, o mănuşă de blană, dopuri de urechi şi un transmiţător portabil proiectat de Barney pentru iPod‑ul meu. Aşez toate aceste obiecte într‑un şir ordonat, conectând transmiţătorul la iPod şi lăsând‑o pe Ana să aştepte. Aşteptarea face jumătate din construirea unui scenariu. Când sunt mulţumit mă duc şi mă aşez lângă ea.

Capul Anei este plecat, iar lumina palidă de afară îi scoate pielea în evidenţă. Pare umilă şi frumoasă, exact cum trebuie să fie o supusă.

— Arăţi minunat.

Îi iau faţa în palme şi‑i dau capul pe spate până când ochii ei albaştri întâlnesc cenuşiul ochilor mei.

— Eşti o femeie frumoasă, Anastasia. Şi eşti toată a mea, îi şoptesc. Ridică‑te.

E puţin rigidă când se ridică.

— Uită‑te la mine, îi comand şi când mă uit în ochii ei, îmi dau seama că mă pot pierde în privirea ei gravă şi concentrată.

I‑am captat toată atenţia.

— N‑avem un contract semnat, Anastasia, dar am discutat despre limite. Şi vreau să ne‑amintim că avem cuvinte de siguranţă, bine?

Ea clipeşte de câteva ori, dar nu zice nimic.

— Care sunt acestea? o întreb.

Şovăie.

Ah, n‑o să meargă niciodată.

— Care sunt cuvintele de siguranţă, Anastasia?

— Galben.

— Şi?

— Roşu.

— Să le ţii minte.

Ridică din sprânceană supărată şi e pe cale să spună ceva.

O, nu. Nu în camera mea de joacă.

— Nu începe şi aici cu gura ta obraznică, domnişoară Steele. Sau ţi‑o trag fix acolo, aşa în genunchi cum eşti. Înţelegi?

Oricât de mult mi‑ar plăcea această idee, tot ce vreau în acest moment este supunerea ei.

Îşi ascunde supărarea.

— Deci?

— Da, domnule, zice ea repede.

576 Grey

E L James 577

— Fată ascultătoare. Intenţia mea nu e să foloseşti cuvintele de siguranţă pentru că te va durea. Ceea ce vreau să‑ţi fac este foarte intens. Foarte intens, iar tu va trebui să mă ghidezi. Pricepi?