Freamătă sub mine, ridicându‑şi şoldurile în ritmul perfect al corului lui Tallis, în vreme ce degetele mele mari urcă înspre interiorul coap‑

selor ei, care sunt deja umede de excitare.

Îmi înăbuş un geamăt şi o apuc de şolduri, ridicând‑o de pe pat, şi o pătrund, dintr‑o singură mişcare bruscă.

La naiba.

E alunecoasă şi fierbinte şi umedă, iar trupul îi pulsează lângă

al meu.

Nu. Prea curând. Mult prea curând.

Mă opresc deasupra ei, înăuntrul ei, şi fruntea îmi e acoperită

de sudoare.

— Te rog, strigă ea, iar eu o ţin şi mai strâns, înăbuşindu‑mi dorinţa de a mă pierde din nou în ea.

Închid ochii ca să n‑o mai văd întinsă sub mine în toată splen‑

doarea ei şi mă concentrez asupra muzicii; iar când îmi recapăt controlul, încep să mă mişc încet. Corul cântă din ce în ce mai înflăcărat, iar eu măresc ritmul, potrivindu‑mă cu forţa şi cadenţa muzicii, bucurându‑mă de fiecare centimetru de piele al ei.

Îşi strânge pumnii, îşi dă capul pe spate şi geme.

Da.

— Te rog, mă imploră ea printre dinţii strânşi.

Te‑am auzit, iubito.

O aşez pe spate în pat, mă întind deasupra ei, sprijinindu‑mă

pe coate, şi urmez ritmul, pătrunzând‑o şi pierzându‑mă în ea şi în muzică.

Dulcea, curajoasa Ana.

Transpiraţia îmi curge pe spate.

Haide, iubito.

Te rog.

Şi, în cele din urmă, îşi dă drumul sub trupul meu, strigând de plăcere şi ajutându‑mă să ajung la un orgasm atât de intens şi de epuizant, încât mă pierd cu totul. Mă prăbuşesc peste ea, iar lumea mea se mişcă şi se rearanjează, lăsându‑mi în capul pieptului o emoţie necunoscută până acum, care mă consumă.

Clatin din cap, încercând să alung acest sentiment sinistru şi derutant. Mă întind, iau telecomanda şi opresc muzica.

Gata cu Tallis.

Cu siguranţă, muzica a contribuit la această experienţă

aproape religioasă. Mă încrunt, încercând să‑mi stăpânesc propriile 582 Grey

E L James 583

sentimente, dar nu reuşesc. Ies din Ana şi mă întind s‑o eliberez din toate cătuşele.

Ea oftează şi‑şi strânge degetele, iar eu îi scot cu blândeţe banda de la ochi şi dopurile din urechi.

Clipeşte la mine cu ochii ei mari şi albaştri.

— Bună, şoptesc.

— Bună şi ţie, spune ea, jucăuşă şi sfioasă.

Răspunsul ei este încântător şi, aplecându‑mă, o sărut tandru pe buze.

— Bravo.

Am vocea plină de mândrie.

A făcut‑o. A rezistat. De la un cap la altul.

— Întoarce‑te.

Face ochii mari, alarmată.

— Vreau doar să te masez pe umeri.

— Ah, bine.

Se răsuceşte şi se prăbuşeşte pe pat cu ochii închişi.

Mă aşez lângă ea şi‑i masez umerii.

Scoate un geamăt de plăcere.

— Ce era muzica aceea? întreabă ea.

— Se numeşte S pem in Alium, un motet din patruzeci de părţi de Thomas Tallis.

— A fost… copleşitor.

— Mi‑am dorit întotdeauna să i‑o trag cuiva pe muzica asta.

— Nu cumva şi asta e o altă premieră, domnule Grey?

Rânjesc.