— Nu ştiu de ce faci din ţânţar armăsar.
— Nu fac nimic. Sunt curioasă. Câţi ani are? Cu ce se ocupă?
— Tocmai a absolvit facultatea.
— Ah. Nu‑i cam tânără pentru tine?
Ridic din sprânceană.
— Pe bune? Tu vorbeşti?
Elena râde.
— Ce face Isaac? o întreb, zâmbind cu subînţeles.
Râde din nou.
— Mă ascultă.
Ochii îi strălucesc, pătrunzători.
— Cât de plictisitor pentru tine.
Am un ton sec.
Ea surâde, resemnată.
— E un căţeluş cuminte. Comandăm?
În timp ce mâncăm o supă de crabi, mă gândesc să n‑o mai ţin pe jar.
— O cheamă Anastasia, a studiat literatura la WSU şi‑am cunoscut‑o când a venit să‑mi ia un interviu pentru ziarul studen‑
ţesc. Anul ăsta am ţinut discursul de sfârşit de an.
— Practică stilul nostru de viaţă?
— Încă nu. Dar sunt optimist.
— Oau.
— Mda. A fugit până‑n Georgia să se gândească la asta.
— A bătut cale lungă.
— Ştiu.
Mă uit în farfuria cu supă, întrebându‑mă ce mai face Ana; doarme, singură… sper. Când îmi ridic privirea, observ că Elena mă
studiază. Cu mare atenţie.
476 Grey
E L James 477
— Nu te‑am mai văzut niciodată aşa, spune ea.
— Aşa cum?
— Eşti cu capul în nori. Nu eşti tu deloc.
— E atât de evident?
Ea aprobă din cap şi privirea i se îmblânzeşte.
— Pentru mine, da. Cred că ţi‑a întors lumea cu susul în jos.
Inspir adânc, dar ascund acest gest ridicându‑mi paharul la gură. Bună observaţie, doamnă Lincoln.
— Zici? murmur eu după ce beau.
— Aşa cred, spune ea, uitându‑se în ochii mei.
— Este extrem de dezarmantă.
— Sunt sigură că este ceva nou. Şi pariez că te frămânţi cu gândul la ce face ea în Georgia, la ce se gândeşte. Te cunosc.
— Da. Vreau să ia decizia corectă.
