— Ar trebui să te duci după ea.
— Poftim?
— Urcă‑te‑n avion.
— Pe bune?
— Dacă e nehotărâtă. Du‑te şi foloseşte‑ţi şarmul.
Zâmbesc ironic.
— Christian, mă ceartă ea, când îţi doreşti un lucru atât de mult, îl urmezi şi câştigi întotdeauna. Ştii bine asta. Eşti prea pesimist. Mă
înnebuneşti.
Oftez.
— Nu sunt sigur.
— Sărmana fată, cred că se plictiseşte de moarte acolo. Du‑te. O
să afli răspunsul. Dacă e nu, poţi merge mai departe, dacă e da, poţi profita de timpul petrecut cu ea.
— Se întoarce vineri.
— Trăieşte clipa, dragul meu.
— Zicea că‑i e dor de mine.
— Iată.
Are în ochi o sclipire de siguranţă.
— Mă mai gândesc. Mai vrei şampanie?
— Te rog, zice ea şi‑mi zâmbeşte cu nevinovăţie.
În timp ce mă întorc către Escala, mă gândesc la sfatul Elenei.
Chiar aş putea să mă duc s‑o văd pe Ana. Spunea că‑i e dor de mine… avionul e disponibil.
Acasă citesc ultimul e‑mail.
De la: Anastasia Steele
Despre: Parteneri potriviţi la cină
Data: 31 mai 2011, 23:58 ora Coastei de Est Miercuri,
Către: Christian Grey
1 iunie 2011
Sper că tu şi cunoştinţa ta aţi avut o seară plăcută.
Ana
P.S. Era doamna Robinson?
La naiba.
Ăsta‑i pretextul perfect. O să aibă nevoie de lămuriri în persoană.
Îl chem pe Taylor şi‑i spun că am nevoie de Stephan şi de Gulfstream dis‑de dimineaţă.
— Prea bine, domnule Grey. Unde mergeţi?
— Mergem la Savannah, şi mergi şi tu.
— Da, domnule.
Şi în voce i se citeşte amuzamentul.
478 Grey
Miercuri,
1 iunie 2011
