6 iunie 2011

Mi‑e frică să mă duc la culcare. E trecut de miezul nopţii şi sunt obosit, dar stau aşezat la pian, cântând Marcello al lui Bach la nesfârşit. Îmi aduc aminte cum şi‑a lăsat capul pe umărul meu, aproape că‑i pot simţi parfumul dulce.

Pentru numele lui Dumnezeu, a zis că o să încerce!

Mă opresc din cântat şi‑mi strâng capul în mâini, aplecându‑mă

şi lovind cu coatele două clape disonante. A zis că o să‑ncerce, dar a cedat la primul obstacol.

Apoi a fugit.

De ce‑am lovit‑o atât de tare?

În străfundul sufletului ştiu răspunsul — pentru că ea m‑a rugat, iar eu am fost prea năvalnic şi prea egoist ca să rezist ispitei. Sedus de ideea ei provocatoare, am profitat de ocazie ca să duc relaţia acolo unde voiam. Iar ea n‑a rostit cuvintele de siguranţă şi eu am lovit‑o mai tare decât putea suporta — deşi îi promisesem că n‑o să fac asta.

Cât de prost sunt.

Cum să mai aibă încredere în mine după asta? Normal c‑a plecat.

628 Grey

E L James 629

De ce naiba şi‑ar mai dori să fie cu mine, oricum?

Mă gândesc să mă‑mbăt. Nu m‑am mai îmbătat de la cinci‑

sprezece ani — mă rog, a mai fost o dată, la douăzeci şi unu de ani. Însă urăsc să‑mi pierd controlul: ştiu ce poate face alcoolul din om. Mă scutur şi alung aceste amintiri, hotărându‑mă să mă duc la culcare.

Întins în pat, mă rog să am un somn fără vise… dar dacă tot visez, vreau s‑o visez pe ea.

Mami e drăguţă azi. Stă jos şi mă lasă să‑i perii părul. Se uită la mine în oglindă şi zâmbeşte cu zâmbetul ei special.

Zâmbetul ei special pentru mine. Se aude un zgomot. O

izbitură. S‑a‑ntors. Nu! Unde dracu’ eşti, târfă? Am venit c‑un prieten disperat. Un prieten cu parai. Mami se ridică, mă ia de mână şi mă‑mpinge în dulapul ei. Mă aşez pe pantofii ei, încerc să nu scot niciun sunet, îmi acopăr urechile şi închid ochii strâns. Hainele miros a mami. Îmi place mirosul. Îmi place să stau aici. Departe de el. El urlă.

Unde‑i avortonul ăla nenorocit? Mă apucă de păr şi mă

scoate din dulap. Nu vreau să strici distracţia, rahat ce eşti.

O plesneşte pe mami urât peste faţă. Fă‑l pe prietenul meu să se simtă bine şi‑o să‑ţi primeşti şi tu partea, târfă. Mami se uită la mine şi are lacrimi în ochi. Nu plânge, mami. Un alt bărbat intră‑n cameră. Un tip solid cu păr jegos. Omul cel solid îi zâmbeşte lui mami. Eu sunt dus în cealaltă

cameră. Mă împinge pe podea şi mă lovesc la genunchi.

Acum zi tu, ce să fac cu tine, rahat ce eşti? Miroase urât.

Miroase a bere şi fumează o ţigară.

Mă trezesc. Inima‑mi bate ca şi cum aş fi alergat patruzeci de străzi fugărit de nişte dulăi fioroşi. Sar din pat, alungând coşmarul într‑un colţ al memoriei, şi mă duc repede la bucătărie să‑mi iau un pahar cu apă.

Trebuie să mă‑ntâlnesc cu Flynn. Coşmarurile sunt mai rele ca niciodată. Când dormea Ana lângă mine, n‑aveam coşmaruri.

La naiba.

Nu mi s‑a întâmplat niciodată să dorm cu vreo supusă. În fine, n‑am simţit niciodată nevoia. Mi‑era oare teamă să nu m‑atingă în timpul nopţii? Habar n‑am. A trebuit să apară o ingenuă în stare de ebrietate ca să‑mi arate cât de odihnitor poate fi.

Mi‑am mai privit supusele dormind, dar numai ca să le trezesc pentru o nouă partidă de sex.

Îmi amintesc că pe Ana am privit‑o ore întregi când a dormit la The Heathman. Cu cât o priveam mai mult, cu atât mi se părea mai frumoasă: pielea ei fără cusur strălucind în lumina blândă, părul ei castaniu răvăşit pe perna albă şi genele care‑i fluturau în somn. Avea buzele întredeschise şi printre ele îi puteam vedea dinţii şi limba când îşi lingea buzele. A fost o experienţă foarte excitantă — doar s‑o privesc. Şi când, în cele din urmă, m‑am culcat lângă ea, ascul‑

tându‑i respiraţia, privindu‑i sânii mişcându‑se cu fiecare răsuflare, am dormit bine… atât de bine.

Mă duc la mine în birou şi iau în mână planorul. Când mă uit la el, zâmbesc cu drag şi mă liniştesc. Mă simt mândru că am reuşit să‑l asamblez şi ridicol pentru ce am de gând să fac. A fost ultimul ei dar pentru mine. Primul ei dar fiind… care?

Desigur. Ea însăşi.

S‑a sacrificat pentru nevoile mele. Pentru lăcomia mea. Pentru plăcerea mea. Pentru ego‑ul meu… pentru ego‑ul meu zdruncinat.

La naiba, se va termina vreodată durerea asta?

Mă simt un pic caraghios, dar iau planorul cu mine în pat.

— Ce doriţi la micul dejun, domnule?

— Doar cafea, Gail.

Ea şovăie.

— Domnule, aseară n‑aţi mâncat nimic.

— Aşa, şi?

630 Grey

E L James 631

— Poate doriţi totuşi ceva.

— Gail, doar cafea. Te rog.

Îi închid gura — nu‑i deloc treaba ei. Strânge din buze, dar dă

din cap şi se retrage. Eu mă duc la mine‑n birou ca să‑mi strâng hârtiile şi să caut un plic capitonat.

O sun pe Ros din maşină.

— Bravo pentru materialele despre SIP, dar planul de afaceri trebuie revizuit. Hai să facem oferta.