— Mă întreb cum ai fi fost dacă n‑ai fi cunoscut‑o. Dacă nu ţi‑ar fi făcut cunoştinţă cu, ăăă, stilul tău de viaţă.
La naiba. Ne‑am întors la Elena.
Mă duc către cadă, intru în apă şi mă aşez departe de ea. Mă
priveşte, aşteptând un răspuns. Tăcerea îşi face loc între noi până
când nu‑mi mai aud decât pulsul bubuindu‑mi în urechi.
La naiba.
Nu‑şi ia ochii de la mine.
Potoleşte‑te, Ana!
Nu. Asta nu se va‑ntâmpla.
Clatin din cap. Imposibilă femeie.
— Probabil c‑aş fi luat‑o pe urmele mamei mele naturale, dacă
n‑ar fi existat doamna Robinson.
Îşi dă o şuviţă umedă după ureche, fără să spună nimic.
Ce pot să spun despre Elena? Mă gândesc la relaţia noastră: Elena şi cu mine. Acei ani învolburaţi. Misterul. Întâlnirile pe ascuns.
Durerea. Plăcerea. Orgasmul… Ordinea şi calmul pe care mi le‑a adus în viaţă.
— M‑a iubit într‑un fel care mi s‑a părut… acceptabil, spun eu, mai mult pentru mine.
— Acceptabil? zice Ana, neîncrezătoare.
— Da.
Aşteaptă.
Mai vrea informaţii.
La naiba.
— M‑a abătut de pe panta autodistrugerii pe care o apucasem.
Am o voce gravă.
— E foarte greu să creşti într‑o familie perfectă când tu nu eşti perfect.
Inspiră adânc.
La naiba. Urăsc să vorbesc despre asta.
— Încă te mai iubeşte?
Nu!
— Nu cred, nu în felul acela. Îţi tot repet, asta s‑a întâmplat cu mult timp în urmă. E de domeniul trecutului. N‑aş putea schimba trecutul nici dacă aş vrea, dar nu vreau. M‑a salvat de mine însumi.
N‑am mai discutat asta cu nimeni niciodată. În afară de dr. Flynn, desigur. Şi singurul motiv pentru care vorbesc cu tine acum este pentru că vreau să ai încredere în mine.
504 Grey
E L James 505
— Dar am încredere în tine, spune ea, însă vreau să te cunosc mai bine şi de câte ori încerc să vorbesc cu tine, schimbi subiectul.
Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le aflu.
— Ah, pentru numele lui Dumnezeu, Anastasia. Ce anume vrei să ştii? Ce anume trebuie să fac?
Ea îşi priveşte fix mâinile.
— Încerc doar să înţeleg; eşti o enigmă pentru mine. Nu semeni cu nicio altă persoană pe care o cunosc. Mă bucur că‑mi spui ce‑mi doresc să ştiu.
Hotărâtă, îşi lipeşte trupul de al meu.
— Te rog să nu fii supărat pe mine, spune.
— Nu sunt supărat pe tine, Anastasia. Doar că nu sunt obişnuit cu genul ăsta de discuţii... cu interogatoriul ăsta. Le am doar cu dr.
