Cafea neagră. Bravo, Andrea.

— Mulţumesc.

— Le‑am lăsat mesaje lui Welch, Barney şi Bastille. Flynn sună

în cinci minute.

— Bine. Vreau să‑mi anulezi toate ieşirile oficiale de săptă‑

mâna asta. Fără întâlniri la prânz sau seara. Prinde‑l pe Barney şi găseşte‑mi numărul de telefon al unei florării bune.

Notează furibundă în carneţel.

— Domnule, noi folosim Arcadia’s Roses. Vreţi să comand eu flori în locul dumneavoastră?

— Nu, dă‑mi numărul. Mă descurc singur. Asta‑i tot.

Ea aprobă din cap şi iese imediat din birou. Peste câteva secunde îmi vibrează telefonul. E Barney.

— Barney, am nevoie să‑mi faci un podium pentru un planor în miniatură.

Între două şedinţe sun la florărie şi comand două duzini de tran‑

dafiri albi pentru Ana, care să‑i fie livraţi diseară la ea acasă. Ca să nu fie stingherită sau deranjată la serviciu.

Aşa n‑are cum să mă uite.

— Doriţi să trimiteţi şi un mesaj alături de flori, domnule? mă

întreabă florăreasa.

Un mesaj pentru Ana?

Ce să‑i spun?

Întoarce‑te. Îmi pare rău. N‑o să te mai lovesc niciodată.

Cuvintele astea îmi vin în minte fără să le chem, făcându‑mă să

mă încrunt.

— Ăă… ceva de genul: „Felicitări pentru prima ta zi de muncă.

Sper c‑a mers bine“.

Trag cu ochiul la planorul de pe birou.

— „Şi mulţumesc pentru planor. Foarte atent din partea ta. Stă

la loc de cinste la mine pe birou. Christian.“

Florăreasa îmi citeşte din nou textul.

La naiba, nu exprimă deloc ce vreau să‑i spun cu adevărat.

— Asta‑i tot, domnule Grey?

— Da. Mulţumesc.

— Cu plăcere, domnule, să aveţi o zi bună.

Mă uit urât la telefon. Zi bună pe naiba.

— Hei, frate, ce‑i cu tine?

Claude se ridică de pe podea, acolo unde l‑am trimis cu o lovi‑

tură în spate.

— Parcă ai luat foc în după‑amiaza asta, Grey.

Se ridică încet, cu graţia unei feline care îşi studiază prada. Ne luptăm singuri în sala de sport de la subsol.

— Sunt într‑o pasă proastă, şuier eu.

Mă priveşte rece în timp ce ne pândim unul pe altul.

— Nu‑i o idee bună să intri în ring când eşti cu mintea în altă

parte, spune Claude amuzat, dar nu‑şi ia ochii de la mine.

— Se pare că m‑a ajutat.

— Mai mult cu stânga. Protejează‑ţi partea dreaptă. Mâna sus, Grey.

Se balansează şi mă loveşte în umăr, aproape dezechilibrându‑mă.

— Concentrează‑te, Grey. Nu aduci aici cu tine tâmpeniile din sala de consiliu. Sau e vreo fată la mijloc? Vreo bucăţică frumoasă

care te‑a scos din minţi.

Rânjeşte, provocându‑mă. Funcţionează: îi trag una în lateral şi îl pocnesc o dată şi înc‑o dată, iar el se clatină pe picioare, cu şuviţele împletite zburându‑i în toate direcţiile.

634 Grey

E L James 635

— Vezi‑ţi dracului de treaba ta, Bastille.